Aseara am fost la teatru. La o reprezentatie speciala a Teatrului Ion Creanga – Zbor prin povesti. Si a fost fain. Ca in vremurile bune.

 

Le-am spus alor mei – fetelor si sotului cu cateva zile inainte – ca avem program cultural. Joi seara zburam prin povesti. Si toata lumea s-a pregatit moral cu ceva vreme in avans.

Fetele s-au mobilizat exemplar – sa termine lectiile la timp, sa manance in tihna, sa faca pipi, sa se pieptene si sa se pregateasca. Dar mai ales sa se gateasca. Si-au ales rochii speciale, accesorii si tinute care sa onoreze actorii. Si, dupa ce ne-am urcat in taxi, duse am fost. Cu tati urma sa ne intalnim in foaierul teatrului.

Am ajuns cu ceva emotii si cam pe buza evenimentului, insa a fost o experienta delicioasa. Ia vedeti de ce: piesa „”Zbor prin povesti” nu a fost un spectacol tipic pentru copii. A fost mai degraba un spectacol de dans prin povesti, insa reactiile copiilor au fost geniale.

Pentru inceput, totii pustii au fost invitati sa stea pe perne ca sa fie cat mai aproape de actori si de actiune. Si START!!! A inceput magia. Fiica mea cea mica a fost spectaculoasa, pentru ca desi reprezentatia incepuse de vreo 10-12 minute, ea a izbucnit la un moment dat: „Tati, cand incepe? Acum sunt reclamele?”, insa apoi, treptat, a fost furata de muzica si de expresivitatea actorilor balerini.

Cea mare, pe de alta parte, a fost fascinata de modul in care cei doi actori principali dansau, de recuzita ingenioasa si de interactiunea de final.

Ce sa zic? Fiecare dintre noi a trait diferit aceasta piesa de teatru, insa mi-am dat seama inca o data seama cat de important este sa ii lasi pe copii sa simta ceea ce vor. Sa aiba libertate de exprimare si sa nu ii influentezi. Sa ii lasi sa se exteriorizeze.

Cand am plecat de la teatru, am facut concurs de sarit in balti. Bine, mai multe ele decat noi, insa a fost o seara frumoasa.

Articole asemanatoare:

My title page contents