Despre Pitesti…cu dragoste si manie

Azi scriu despre Pitesti. Mai exact despre cazul baiatului de la Pitesti. Da, postarea de azi nu are nicio legatura cu baiatul meu sau cu experientele mele ca tata. Este o parere subiectiva si personala despre cazul de la Pitesti. Puteti sa fiti contra ei, chiar va rog! Pentru ca unitatea de pareri este cel mai rau lucru care ni se poate intampla noua, ca, popor in acest moment!

 

Unii dintre voi ati empatizat cu mama copilului adoptat, altii cu parintii colegilor copilului, unii poate chiar cu scoala. Si e normal sa fie asa, pentru ca acest caz are mai multe fatete. Daca stai sa le analizezi pe toate ai putea ajunge la judecata lui Solomon. Mai tineti minte, aia in care toata lumea are dreptate? Este normal sa avem pareri diferite. Ce nu mi se pare mie normal este ca un ONG a depus plangere impotriva parintilor colegilor copilului cu ADHD pentru santaj, incitare la ura si discriminare.

Multe DE CE-uri!

Poftim? Stop! Stop! Cum adica incitare la ura? Un parinte care incearca sa isi apere copilul de actiunile – INVOLUNTARE si IMPREVIZIBILE- ale bietului copil bolnav poate fi acuzat? Si mai ales de catre un ONG pentru ca incearca sa isi protejeze copilul? Pe bune? Eu am trait 4 ani in Canada, insa acest modus operandi al ONG-urilor mi se pare una dintre cauzele principale pentru care intoleranta sub toate aspectele ei se face simtita din ce in mai tare.

Tu ce ai face?

Eu nu neg buna intentie a celor de la acel ONG. Acel copil are drepturi, dar in acelasi timp are si obligatii. Si din pacate obligatiile lui interfereaza cu drepturile celorlalti copii. Pana la urma, din cate stiu eu, democratia inseamna ca aceia putini trebuie sa urmeze calea celor multi cu conditia ca drepturile lor sa nu fie lezate sau ignorate. El are nevoi speciale si din motive FINANCIARE, probabil, nici mama si nici scoala nu le poate satisface.

Sunt revoltat

Revolta mea provine din faptul ca acel ONG (care probabil functioneaza cu fonduri europene) in loc sa ofere sprijin material acelei familii a decis altceva. Ca este mai CORECT DIN PUNCT DE VEDERE POLITIC sa depuna plangeri penale impotriva parintilor. Ce au avut in cap? Sa ii sperie pe parintii care s-au coalizat impotriva acelui copil? Sa dea un exemplu altora pe viitor ca daca cineva se va opune normelor (unele bune, altele de-a dreptul elucubrante) europene se va trezi cu o plangere penala? Cine a fost cu ideea nu si-a dat seama, sau poate mai rau, a premeditat, ca acei parinti acum se radicalizeaza? Si, daca pana acum, poate mai era o speranta, in acest moment orice punte de comunicare este distrusa? Au luat ei in calcul ca un copil care este naiv si poate fi modelat usor pentru a deveni un om cu un caracter frumos si bun si empatic, va deveni intolerant?  Pentru ca acest lucru este inevitabil si este demonstrat de anii de Corectitudine Politica din toate tarile cu traditii democratice.

Ce aduce viitorul?

Un alt aspect pe care nu l-au calculat (sau poate ca asta urmaresc) este faptul ca, din pacate, in Romania un proces poate dura ani de zile, timp in care vietile tuturor vor fi afectate in mod negativ.

Natiunea romana este o natiune toleranta. Exista si derapaje care trebuie corectate (cine neaga acest lucru traieste intr-o utopie), dupa cum nu tot ce se intampla este un dezastru. In momentul in care, in loc sa mediezi sau sa cauti o solutie cat de cat benefica pentru ambele tabere, tu escaladezi conflictul, atunci e trist. Imi pare rau, dar trebuie sa iti aduc aminte de zicala: Cine seamana vant va culege furtuna! Si, daca istoria ne-a demonstrat ceva, acel lucru este ca furtuna romaneasca nu este o briza marina.

My title page contents