Emotiile copiilor. Ajuta-ti copiii sa isi asculte inima

Emotiile copiilor. Cum faci sa ai un copil constient de el si de propriile lui emotii si senimente? Cum il ajuti sa se auda si sa se asculte? Sa fie un viitor adult senin?

In in aceasta Era a Informatiei, cand exista atatea carti, site-uri si experti in parenting care mai mult fac viata unui parinte dificila decat sa o inlesneasca, un lucru de la care putem pleca in stabilirea unei strategii de parenting este  ca nu exista retete universal valabile. Noi nu ne propunem sa creem copilul perfect, parintele perfect sau familia perfecta. De ce spun ca abundenta de informatie ne face viata dificila? Deoarece este foarte greu de triat ceea ce in mod real benefic.

Dar cum alegem informatia corecta atunci cand vorbim de educatie, de parenting, de sanatate mintala si in general de sanatate? In primul rand, atentie la surse: care sunt dovezile stiintifice pe care se bazeaza materialul pe care il cititi sau vizionati si cine sunt autorii acestuia. Chiar si asa, exista capcane reprezentate de interpretari eronate ale rezultatelor unor studii. Aici intervine al doilea sfat pe care l-as da: nu marsati automat catre atitudini extremiste, chiar daca uneori simtiti ca vi se potrivesc ca o manusa. Documentati-va intai si faceti alegeri constiente!

Un prim pas in schimbarea paradigmei despre cum ne disciplinam si ne crestem copiii il presupune o mai buna cunoastere a fiecarui stil de parentaj si a ceea ce presupune acesta atat in materie de actiuni, cat si in privinta consecintelor pe termen lung.

Ca multi alti specialisti in relationare bazata pe dovezi stiintifice, Dr John Gottman sustine parerea conform careia cheia unui parentaj eficient sta in intelegerea sursei emotionale a comportamentelor problematice pe care copiii le afiseaza. Acelasi lucru l-am putut afla si pe 2 aprilie la conferinta ”Disciplina fara drama” de la Tina Payne Bryson.

Emotiile copiilor. Stiluri de parenting

In urma cercetarilor sale, Dr John Gottman, descrie patru stiluri de parenting:

Parintele evitant – care reprima emotiile copilului – este acel parinte care considera emotiile ca fiind toxice sau nesanatoase si foloseste distragerea atentiei sau trecerea timpului ca metode de ”rezolvare” a situatiilor in care copilul este coplesit de emotii negative. Astfel, copilul invata ca este ceva neinregula cu el, nu invata un auto-control emotional eficient si ajunge sa creada ca emotiile lui sunt nepotrivite, anormale si in consecinta, trebuiesc reprimate.

Parintele hipercritic – este similar celui care reprima emotiile copilului, dar mult mai critic, controlator, manipulator, autoritar, concentrat pe disciplinare si nu pe insemnatatea emotionala a comportamentelor copilului. Efectele pe care le are acest tip de parenting sunt similare celor care apar si in cazul reprimarii emotiilor, dar de multe ori mult mai grave, cu efecte nocive asupra stimei de sine, acest stil de parentaj creeaza adulti care vor folosi la randul lor neglijarea si abuzul ca metode de disciplinare.

Parintele hiper-relaxat – este deosebit de permisiv, nu ofera ghidaj copilului in rezolvarea de probleme sau intelegerea emotiilor, nu stabileste limite si incurajeaza exprimarea deschisa a emotiilor pana cand acestea nu ne mai stau in cale, fara a promova atentia la nevoile celor din jurul nostru. Efectele unei astfel de abordari pot fi vazute la copii care nu se pot concentra, nu se inteleg cu cei din jur si isi fac cu greutate prieteni deoarece nu isi pot regla in mod eficient si sanatos emotiile. In Statele unite se vorbeste in momentul de fata de o Epidemie a Narcisismului, rezultat al acestui stil de parentaj.

Cel de-al patrulea stereotip gasit de Dr. Gottman, care, poate si din cauza ca nu este un model negativ, nu este atat de frecvent discutat in literatura de specialitate, este reprezentat de Antrenorul Emotional. Acest tip de parinte foloseste cele 5 strategii: este atent la emotiile copilului lui, recunoaste exprimarea emotiilor ca fiind o oportunitate buna de educare si dezvoltare a unei relatii de incredere, isi asculta cu empatie si-si valideaza copilul, ajutandu-l sa invete sa-si numeasca emotiile si stabileste limite pentru a ajuta copilul sa invete rezolvarea de probleme si toleranta la frustrare.

Efectele acestui tip de disciplinare sunt benefice si se regasesc cu usurinta pe toate planurile: social, academic, profesional si chiar al sanatatii mintale si fizice. S-au publicat in ultimii ani rezultatele mai multor studii care au aratat ca a avea alaturi de noi oameni care ne ofera sprijin emotional si o buna relationare sociala ne pune la adapost in fata multor boli cum ar fi hipertensiunea arteriala, bolile coronariene sau dementa. Deci timpul pe care ”il pierdeti” astazi, acordand atentie copilului dumneavoastra in loc sa fugiti catre gradinita si locul de munca, intr-un moment greu, in care are o criza de furie sau de plans este timp investit in sanatatea lui fizica si emotionala, timp care poate contribui chiar la cresterea duratei lui de viata.

Copiii care sunt ajutati sa-si inteleaga si sa-si regleze emotiile sunt copii care au o stima de sine bine dezvoltata, dar care sunt capabili sa ofere empatie si intelegere si celor din jur.

Emotiile copiilor. Cum faci fata acceselor de furie?

Exercitiul propus de Dr. Gottman, dar si de multi alti experti de marca, consacrati in partentingul bazat pe dovezi, cum ar fi Daniel J Siegel, Laura Markham sau Tina Payne Bryson, are la baza urmatoarele 5 strategii:

  1. Descopera emotiile copiilor care stau la baza unui comportament indezirabil;
  2. Valorifica momentul unei crize de furie sau de plans ca pe o oportunitate de invatare si apropiere. Nu-i pune etichete: ”E rau si-mi face-n ciuda!”, asta nu va rezolva nimic!
  3. Ascutati cu empatie si validati emotiile copilului. Aseazati-va la nivelul lui, priviti-l in ochi si descrieti-i ceea ce vedeti: ”Vad ca esti suparat! Sunt aici alaturi de tine.” Aceasta afirmatie este de ajuns pe moment, pana se calmeaza. Si, asa cum spunea si Dr. Bryson in cadrul conferintei tinute la Bucuresti, aceasta afirmatie ar fi de ajuns si pentru noi ca adulti daca ar fi sa o auzim de la cineva drag in momentele noastre grele.
  4. Cand s-a calmat, discutati cu cel mic despre acest episod si ajutati-l sa-si identifice emotiile si gandurile care au dus la criza.
  5. Ghidati copilul in gasirea de comportamente alternative pe care sa le puna in locul crizelor de furie. Puneti limite si reguli si fiti consecvent, dar bland in mentinerea lor.

Alt fapt care ne poate ajuta in schimbarea abordarii fata de momentele de suparare, tristete, furie si alte emotii negative prin care trec copiii este intelegerea cauzelor care pot sta la baza acestor explozii emotionale.

Si vorbim din nou despre autocontrol emotional cu care nu ne nastem ci pe care il invatatm din experientele pe care le avem alaturi de adulti in copilarie. Astfel, copiii foarte mici nu au circuitele neuronale necesare acestei aptitudini, de aceea inainte de a eticheta un comportament ca fiind problematic trebuie sa fim atenti la etapa dezvoltarii in care se afla copilul nostru si la posibilitatile pe care el le are la acel moment. Studiile arata ca este normal pentru copiii cu varste cuprinse intre 2-4 ani sa aiba 1-2 crize de furie/zi. Acestea variaza ca frecventa si intensitate in functie de temperamentul cu care copilul s-a nascut.

Emotiile copiilor. Autoreglarea

Cum invatam auto-controlul emotional? In primul rand prin intermediul minunatilor neuroni in oglinda, copiem comportamentele adultilor din jurul nostru: daca mama isi pastra calmul in situatii de criza, prin imitare am toate sansele sa ajung, cu timpul, sa fac la fel si eu. Apoi, daca in copilarie, unul dintre adultii semnificativi din viata mea a fost alaturi de mine si m-a ghidat cu empatie prin aceste momente grele, auto-controlul emotional este o trasatura pe care imi este usor sa mi-o insusesc.

Timpul petrecut avand activitati placute alaturi de parinti este foarte important si ne poate ajuta, mai ales cu copiii mai mici, prescolari si scolari sa prevenim si chiar sa atenuam intensitatea crizelor. Atunci cand cel mic este suparat si marait gandit-va cata atentie a primit el in ultima vreme de la parinti sau de la ceilalti adulti importanti din viata lui. Aceasta cauza poate fi evitata prin planificarea de timp special petrecut impreuna zilnic. Stiu ca 20-30 de minute de joc cu copilul pot parea o vesnicie cand abia aveti timp seara pentru rutinele zilnice obligatorii de mancat, spalat, culcat, etc! Dar investind timp aici, salvam timp din acele momente de lupta, negociere si nesfarsite frustrari de ambele parti.

Pe de alta parte, chiar si prescolarii, scolarii si adolescentii pot avea momente grele in care manifesta crize de furie sau alte comportamente care frustreaza parintii. Si asta este perfect normal! In urma cu putin timp, o adolescenta mi-a zis: ”As vrea ca mama sa poata intelege ca asa cum ea vine suparata si obosita de la serviciu la fel pot fi si eu cand vin de la scoala!”. Fiecare ne confruntam cu provocarile etapei de varsta in care ne aflam si frecvent acestea ne pot creste frustrarea asa cum creste presiunea intr-o oala inchisa ermetic. Cateodata oala poate exploda. Nu rezolvam nimic daca alergam in jurul ei urland ci stingand cu calm focul emotiilor coplesitoare si facand apoi curatenie, cu rabdare.

Emotiile copiilor

O atitudine echilibrata in momente de criza nu este usor de adoptat pentru majoritatea dintre noi, este vorba de un efort constient care ne poate ajuta in construirea de relatii armonioase, bazate pe incredere si empatie atat cu copiii nostri, cat si cu partenerul de cuplu si ceilalti adulti din jurul nostru.

Daca vi se pare ca modul in care ati procedat pana acum nu functioneaza, puteti incerca, macar o data, aceasta abordare si sa monitorizati efectele!

My title page contents