Armonia în familie. Care este secretul acestei stări?

Cum putem avea armonie în familie?

Armonia în familie. Cine nu și-o dorește, dar cât de greu e de obținut uneori. Și de cele mai multe ori stă doar în puterea noastră să o avem, să o obținem. Dar cum?  Să fie oare atât de dificil de obținut? Oare nu totul pornește de la felul în care ne comportăm cu cei din jur. Cum ne manifestăm noi? O scurtă analiză a comportamentului nostru ne conduce către cheia unei armonii în familie.

 

M-am gândit ce sfaturi am putea urma cel mai bine, cine ne-ar putea îndruma și am găsit câteva sfaturi oferite de Papa Francis pentru familie.

Iată câteva din cele 100 sfaturi scurte de la Papa Francis, care sunt împărtășite pe parcursul catehezelor (lecții de catehism) livrate între decembrie 2014 și septembrie 2015.

1. „Pot?“, „Vă mulțumesc!“, „Îmi pare rău.“

De fapt, aceste cuvinte deschid calea de a trăi bine într-o familie, de a trăi în pace. Acestea sunt cuvinte simple, dar nu la fel de simplu este să le punem în practică. Odată spuse, ele au un mare efect, o mare putere: puterea de a păstra armonia în familie! Chiar și prin multe dificultăți și încercări. În schimb, lipsa lor, încetul cu încetul, deschide fisuri care pot chiar să ducă la adevărate rupturi.

 

2. Primul cuvânt este „Îmi permiți?“, „Pot?”.

Când cerem politicos ceva, putem obține chiar și ce nu am crede că putem. A intra în viața altuia, chiar și atunci când face parte din viața noastră, cere delicatețea unei abordări non-invazive, care reînnoiește încrederea și respectul. Încrederea, pe scurt, nu permite să ia totul de la sine. Cât despre dragoste, cu cât este mai intimă și profundă, cu atât mai mare este respectul pentru libertate și răbdarea de a aștepta ca celălalt să-și deschidă poarta inimii sale.

 

3. Înainte de a face ceva în familie, ai nevoie de unele cuvinte ca: „Îmi permiți, pot să o fac? Îți place să fac asta? „

Acest limbaj este politicos și plin de iubire, iar acest lucru este bun pentru familii.

 

4. Un creștin care nu știe să mulțumească este cel care a uitat limba lui Dumnezeu.

 

5. „Recunoștința este o plantă care crește numai în țara sufletelor nobile“

  • spunea o persoană în vârstă, foarte înțeleaptă, foarte bună, simplă, dar cu putere de manifestare a compasiunii. Acea nobilitate a inimii, sufletul, harul lui Dumnezeu din suflet ne îndeamnă să spunem mulțumesc, să avem recunoștință. Este floarea unui suflet nobil. Este un lucru frumos!

 

6. Cel de-al treilea cuvânt este „scuze”.

Cuvânt greu, bineînțeles, totuși atât de necesar. Când lipsește, crăpături mici se extind – chiar și fără înțelepciune – devenind șanțuri adânci.

 

7. A recunoaște că ai pierdut și a fi dornic să dai înapoi ceea ce ai luat – respect, onestitate, dragoste – te face demn de iertare.

Și „infecția” se oprește. Dacă nu suntem capabili să cerem scuze, înseamnă că nu suntem nici capabili să iertăm. În casa unde nu există scuze, aerul începe să se piardă, iar apele stagnează. Atât de multe răni provocate din lipsa afecțiunii, multe tulburări în familie încep cu pierderea acestui cuvânt prețios: „Scuză-mă”.

 

8. Mamele sunt cel mai puternic antidot împotriva răspândirii individualismului egoist.

„Individual” înseamnă „care nu poate fi divizat”. Mamele în schimb „împart și se împart“, începând din momentul în care poartă în pântecul lor un copil pentru a-l da apoi lumii și a-l crește. (…) O societate fără mame ar fi o societate inumană, deoarece mamele sunt întotdeauna în măsură să depună mărturie (să mărturisească), chiar și în cele mai rele momente. Sunt capabile să ofere tandrețe, dăruire, putere morală (…). Fără mame, nu numai că nu ar exista noi credincioși, dar credința ar pierde o mare parte din căldura sa simplă și profundă.

 

9. Prima necesitate: tatăl să fie prezent în familie.

Să fie aproape de soția sa, să împărtășească totul împreună, bucuriile și necazurile, munca și speranțele. Să fie aproape de copii, să se ocupe de creșterea lor, când se joacă, când sunt îngrijorați sau stresați și atunci când aceștia sunt în dificultate, atunci când se exprimă. Dar și atunci când aceștia sunt tăcuți, atunci când îndrăznesc, și când se tem, atunci când fac un pas greșit și atunci când au găsit drumul lor. Tatăl trebuie să fie prezent mereu. Spunând că trebuie să fie prezent, nu înseamnă același lucru cu a controla! Deoarece părinții care controlează prea mult își anulează copiii, ei nu-i lasă să crească.

 

10. Tatăl care știe să corecteze fără să demoralizeze este acela care știe să protejeze.

 

 

Pentru a afla toate cele 100 de sfaturi oferite de Papa Francis, citiți aici!

 

 

 

My title page contents