Bucuria de primi complimente

complimente

Maria de la ma-na ne povesteste azi despre complimente. Si despre bucuria de a le primi. Si de a la accepta. Despre deschiderea a crede in ele si de a le trai din plin. Asadar, sa intre in scena: complimentele!

 

Cand inca era soare si frumos afara si diminetile te lasau intr-o bluza cu maneca lunga (sau chiar un tricou) si nimic altceva, am iesit la alergat. Cum? Unde? Ei bine, cu buna mea Cristiana, antrenorul meu de Pilates, de miscare, de stare de bine.

Despre forma, corp si complimente

Sunt departe de a fi in forma mea maxima, dar asa de mult ma ajuta intalnirile cu ea, ca nu pot pune in cuvinte!

Ei, si cum alergam noi de-a lungul Lacului Tinetului, cum ne mai opream sa mai facem o fandare, o flexare, sa mai vedem o culoare, ce sa vezi?! A aparut un baiat in spatele nostru care a strigat-o pe Cristiana:

– Nu te supara! Voiam sa iti spun ca esti foarte frumoasa.

Primul impuls a fost sa intind cumva bratele sa o protejez.

Deschisesem gura sa zic ceva de genul: “Sa stii ca este casatorita.” Ca si cum afirmatia lui ar fi facut parte dintr-un scenariu-bulgare-de-zapada.

Noroc ca am inchis-o repede la loc si am pastrat-o asa!

Despre complimente

Cristiana, la randul ei, s-a dovedit la fel de slab pregatita in a primi complimente. Dupa ce i-a zis multumesc, s-a intors catre mine cu “Ei, dar de unde stia el ca sunt frumoasa, ca doar eram cu spatele!”

Si-atunci mi-am dat seama, inca o data, ce defecti am crescut din punctul asta de vedere multe/multi dintre noi!

Ne fastacim cand ne zice cineva ceva frumos. Facem orice sa ne ascundem privirea cand primim o apreciere. Ne cautam scuze-ei-e-veche-rochia-asta.

Bucuria de primi complimente

Ca si cum doar munca sau intrajutorarea altora ar fi normala, iar noi am fi niste robotei care marsaluiesc si fara cuvinte din astea frumoase, gratuite.
Eu una lucrez zi de zi cu mine. Ca sa invat sa ma bucur de vorbele bune ale sotului, ale copiilor, prietenilor si, cel mai greu, ale necunoscutilor. Sa cred in ele si sa stau acolo, in momentul ala.
Pasii sunt miiici mici ca de furnica, dar vreau sa raman in proiectul asta!

 

 

 

 

Articole asemanatoare:

My title page contents