Copilul nu ascultă. Care sunt cauzele și ce pot face părinții

Copilul nu ascultă

De câte ori nu începem o discuție cu copilul nostru pe un fond nervos. Poate avem o problemă la serviciu sau personală, iar atunci când ne adresăm copilului, uităm să schimbăm tonul de adresare. El reacționează conform cu starea noastră și ne dă senzația că nu ne ascultă. Dar oare mereu copilul nu ascultă sau sunt și alți factori care îl determină să aibă un comportament nepotrivit.

 

Copiii sunt plini de viață și energia lor nu pare să fie niciodată epuizată. Dar răbdarea mamei și a tatălui da: se poate întâmpla ca nervii să explodeze, să ajungeți la urlete și uneori chiar să scăpați o palmă. Iar imediat după aceea, apar sentimentele de vinovăție.

Motive pentru care copilul nu ascultă

  • Istericalele copiilor sunt foarte normale în modul lor de a se comporta. Primul lor impuls este să vadă cât de departe pot merge ei în fața părinților, dar și până unde pot merge părinții. Fie își pierd răbdarea și cedează în fața copiilor, fie își pierd răbdarea și acționează nepotrivit asupra copiilor. Pe de altă parte, un părinte care reușește să manifeste foarte multă răbdare și auto-control, va avea tot timpul la dispoziție până când copilul va ceda și va asculta.
  • Și părinții sunt oameni și ei se enervează. Există momente când părintele este mai obosit, mai anxios și poate reacționa nepotrivit în fața copilului. Nu este un capăt de lume ca un părinte să-și piardă controlul și să-și iasă din fire. Ideea e să nu se repede și să devină un obicei.

Copilul nu ascultă. Ce metode funcționează

1. Nu țipați: este inutil și crește furia și tantrumul. Când copilul face o criză, nu trebuie să țipați și să vă supărați mai mult decât el. Dacă părintele țipă, copilul se va stresa și mai mult și va deveni și mai agitat. O atitudine calmă și controlată atenuează furia copilului și creierul său începe să producă oxitocină. Aceasta este hormonul calmului și al bunăstării.

2 . Vorbiți cu el pe un ton calm, dar ferm și decisiv. Pentru a corecta comportamentul unui copil, doar câteva cuvinte sunt suficiente. Dar trebuie spuse cu fermitate și calm. Copilul mic nu înțelege neapărat cuvintele noastre, dar înțelege mesajul transmis prin atitudinea noastră.

3. Încrederea în competența părinților. Majoritatea timpului, mama și tata își pierd răbdarea și ridică vocile, deoarece se simt vulnerabili și neputincioși în fața capriciilor copilului. Părintele trebuie să fie totuși clar în exprimarea principiilor și regulilor pe care le dorește să le urmeze copilul său.

4. Arătați înțelegere față de sentimentele sale. Când spunem nu, îi arătăm copilului că înțelegem furia lui. Doar spune-i pur și simplu: „Te văd supărat, dar acum nu putem face asta”. Pare o frază banală, dar este o diferență în modul de abordare.

Prevenirea este mai bună decât vindecarea

5. Dați-i atenție în momente de calm. Adesea, în spatele unui capriciu se ascunde nevoia de a atrage atenția și părintele, care pare întotdeauna distras și intenționat să facă altceva. De aceea, trebuie să dedicăm timp copiilor atunci când suntem într-o stare calmă: să ne jucăm împreună, să ne împărtășim reciproc emoțiile, fără telefoane și fără televizor.

6. Felicitați-l când are comportamentul corect. Așa cum observați un comportament rău, trebuie să-l observați și pe cel bun. Adresați-i copilului cuvinte frumoase, arătați-i apreciere.

8. Fiți consecvenți. Dacă ați stabilit o regulă, dacă ați luat niște decizii cu privire la comportamentul copilului, ele trebuie respectate mereu. Nu doar azi, mâine nu, apoi din nou da și tot așa. Mergeți în linie dreaptă. Astfel, copilul va înțelege ce așteptări aveți de la el.

My title page contents