Copilul se joacă în liniște, râde, e calm și brusc, dintr-un motiv necunoscut, își schimbă starea de spirit. Se comportă agresiv, strigă sau aruncă cu obiecte în jur. Mulți părinți se confruntă cu asemenea situații, când copilul face crize sau mai degrabă, numite capricii. De obicei, aceste situații sunt rezolvate în câteva minute, dar uneori pot dura mai mult. Dar care e cauza acestor crize nervoase? Cum să te comporți?
Copiii au propriile lor sentimente, propriul lor mod de a privi lucrurile. Un mod în care acționează și fiecare dintre ei are mai multe dificultăți decât un adult, în a-și exprima dezamăgirea sau furia prin cuvinte. Izbucnirile sunt deosebit de frecvente la copii, după vârsta de doi ani, dar pot exista chiar mai devreme!
Crizele de furie pot fi cauzate de mai mulți factori:
- oboseală, plictiseală și foame;
- furie față de ceva sau cineva care împiedică copiii să facă ceea ce vor;
- lipsa atenției din partea cuiva;
- imitarea celor apropiați lui: copiii tind să imite mediul înconjurător.
Nu există reguli generale pentru a face față acestor situații. Fiecare caz este diferit, fiecare copil are o personalitate diferită și un mod diferit de a se confrunta cu anumite situații și cu adulții.
Cum fac față părinții crizelor copiilor?
Părinții reacționează diferit în fața capriciilor copiilor:
- unii părinți susțin că pot fi prevenite capriciile copilului. Dacă nu este posibil, părinții trebuie să-și păstreze calmul. Puteți încerca să liniștiți copilul, îmbrățișându-l sau vorbind cu el. Faceți acest lucru, stând la nivelul feței lui, ochi în ochi;
- alți părinți susțin că este important să înțelegem și să acceptăm furia și dezamăgirea copiilor. Ceea ce ni se pare a fi un capriciu, ar putea avea o importanță fundamentală. Din acest motiv nu trebuie să subestimăm manifestările lor de neliniște, ci să le acceptăm și să le înțelegem.
Lasă-l în pace!
Unele studii americane spun că cel mai rapid mod de a trece peste furia copilului este de a nu face nimic. Chiar dacă nu este întotdeauna ușor! Totuși trebuie să se facă distincția între capricii și crizele care semnalează o problemă a copilului, pe care el încearcă s-o transmită.
După ce a trecut criza de nervi a copilului, acesta rămâne într-o stare tristă. Părinții trebuie să-l consoleze, să-i ofere iubire.
Singura „armă” utilă pentru a face față capriciilor, furiei și nervozității copiilor este ca părinții să rămână calmi și să acționeze cu calm.
