Despre disciplina – cu blandete si intelepciune

Despre disciplina – cu blandete si intelepciune. De ce? Dragi si buni parinti, fiti pe pace. Fiti senini si nu va panicati. Fiecare dintre noi greseste. Pentru ca suntem oameni. Pentru ca avem un trecut, avem emotii, avem o inima.

 

E important insa sa nu uitati: niciodata nu este prea tarziu sa ne schimbam stilul in care ne disciplinam copiii, a spus Tina Bryson. Indiferent ce fel de parinte esti acum: agresiv, bataus, autoritar, prea relaxat, prea libertin, isteric, ai inca timp sa indrepti lucrurile. Daca vrei sa abordezi disciplina diferit, poti sa o faci. Chiar incepand de azi. Pentru ca disciplina inseamna invatare, nu pedeaspa si urlere. Daca vrei o alta abordare, iat-o. E blanda si inteleapta.

Tina Bryson ne-a indicat urmatoarele doua intrebari care sa ne indice daca modul in care vrem sa disciplinam, sa ghidam copilul este corect.

– Dupa ce imi disciplinez copilul eu, ca parinte, ma simt ok, impacat?

– Dupa ce a fost disciplinat copilul meu se simte bine si se afla pe drumul cel bun?

E un exercitiu simplu si folositor.

Niciun parinte care a tipat la copilul sau nu se simte impacat cu sine. Niciun parinte care si-a batut copilul nu e multumit de sine. Iar despre copil nu mai e nimic de adaugat. Ce crezi? E nevoie sa schimbi lucrurile? E bine sa folosesti pedepse? Ce iti aduc bun?

Tina Bryson ne asigura ca folosirea de pedepse nu aduce efecte bune asupra dezvoltarii copiilor. Copiii crescuti in mod autoritar, cu multe pedepse, tind sa faca oricum lucrurile negative pentru care sunt pedepsiti, doar ca vor fi mai atenti ca parintii sa nu afle.

Pedepse sau invataminte?

Pedeapsa este modul in care ii invatam pe copii cum sa minta si cum sa ne minta. Cum sa se ascunda. Cum sa se fereasca, sa se inabuse pe sine. Totodata, prin pedepse, ne expunem si mai mult copiii la agresivitate.

Azi, disciplina nu inseamna pedepse si consecinte, ba dimpotriva. Disciplina se traduce prin invatare si prin dezvoltarea abilitatilor fiicelor si fiilor nostri. Noi suntem cei care trebuie sa rupem lantul pedepselor si a disciplinei autoritare. Noi suntem cei care avem nevoie sa invatam ca disciplina inseamna invatare. Disciplina nu este echivalent cu “sa le facem copiilor ceva”, ci “sa facem ceva impreuna cu copii”, sa ii ajutam sa invete. Si totusi, de sa sa disciplinam? Ce obiective avem? Ce ne aduce aceasta invatare alaturi de copil?

Limite si abilitati

Primul scop – pe termen scurt – este sa obtinem cooperare pe moment.

Al doilea scop – pe termen lung –  este sa construim abilitati si sa dezvoltam integral copilul

Nu uita: copiii AU NEVOIE de limite. Au nevoie sa stie ca sunt liberi, dar ca nu se pot arunca de la etaj. Au un personaj care ii vegheaza. Si totusi, ce faci atunci cand copilul tau calca pe bec? Atunci cand o comite? Cum abordezi DIFERIT problema?

In primul rand, incepi prin a te gandi DE CE. De ce a facut astfel?  Care este motivul din spatele comportamentului?.

Apoi, in functie de aceste detalii, poti sa vezi altfel comportamentul. Deoarece tot ce vrea in mod real copilul, tot ce poate este sa comunice. Comportamentul sau este o modalitate de comunicare.

Comunicare si curiozitate

Odata ce ai aflat scopul comportamentului putem folosi disciplina ca instrument de invatare. Pentru ca, nu-i asa, orice comportament uman are o explicatie. Insa, atata timp ca transformi frustarea in fascinatie, vei gasi explicatii si resurse.

Nu ezita sa ii spui copilului tau atunci cand te loveste. „Sunt curios de ce faci asta. De ce ma lovesti. Ce vrei sa imi spui de fapt?” Fii curios atunci cand esti martorul unui comportament neplacut care te frustreaza. Regandeste, repozitioneaza-te.

Vei fi uimit de raspunsul pe care il vei descoperi.

 

Mai multe articole interesante gasesti pe pagina noastra de Facebook – https://www.facebook.com/9vremparinti/

Articole asemanatoare:

My title page contents