Anxietatea e modul nostru de a reactiona la judecatile mentale. A recunoaste cand suntem anxiosi este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face pentru noi insine in ceea ce priveste conservarea relatiilor.”- scrie Dr Shefali Tsabary in cartea Parintele Constient , tiparita la Editura Trei.

 

Tu stii cum e atunci cand dai piept cu anxietatea? Ce mecanisme se declanseaza in interiorul tau? Ce te face sa fii in miscare. Ei bine, ia aminte: „cand ne confruntam cu anxietatea, s‑a declansat ceva din adancul nostru. Daca suntem constienti in fiecare clipa, ne intrebam: „Ce anume ma starneste in momentul acesta?“.”, scrie Dr Tsabary in cartea „Parintele constient”.

Iar raspunsul ar putea sa te surpinda, pentru ca nici nu mai stii cine si ce zace undeva, in adancurile tale. Poti afla ca tipi la copilul tau, pentru ca urletele te-au redus la tacere cand erai mic. Poti afla ca il zgaltai si il bruschezi pentru ca asta te-a facut imobil in durerea ta cand erai mic.

Lasa-te trait de anxietate

„Anxietatea provine din ceva nerezolvat din noi si va continua sa existe indiferent de prezenta persoanei sau a evenimentului declansator. Daca nu ne‑ar starni un set de circumstante, ar face‑o un altul. Anxietatea este o emotie naturala de care nu putem scapa. In loc sa o privim ca pe ceva ce trebuie controlat, ni se cere sa acceptam ca e un fenomen natural si sa asistam in liniste la ea. A sta cu anxietatea noastra, permitandu‑i sa existe pur si simplu, este una dintre practicile esentiale ale acestei calatorii. Daca nu invatam sa asistam la ea, probabil vom fi coplesiti de starea noastra interna si vom reactiona orbeste la ea.”, ne indeamna autoarea cartii.

E nevoie de multa blandete, prezenta si iubire ca sa iti imbratisezi fricile. Sa iti accepti lacrimile siroaie si sa iti lingi ranile uitate. E nevoie de curaj sa te lasi trait de anxietate, sa stai in ea, sa te afunzi, sa te prabusesti. Si poti face asta numai prin constientizare. Doar asa nu o sa mai arunci teama ta pe umerii altcuiva.

„Viata se intampla, pura si simpla. Indiferent cat am incerca sa o gestionam, are o forta dincolo de logica sau coerenta. Cand inotam in ocean, lasam apa sa ne miste trupul. Nu protestam: „Cum indrazneste valul asta sa fie asa inalt? Ar trebui sa fie mic“. Acceptam ca nu putem stapani oceanul. De fapt, imprevizibilul valurilor ni se pare inviorator. Si atunci, de ce, cand vine vorba de relatii sau evenimente din viata noastra, pur si simplu nu ne putem lasa purtati de val? Viata nu e inerent buna sau rea, ci, la fel ca valurile oceanului, este pur si simplu. Singura modalitate de a trai viata este sa intram in starea ei asa cum e. Daca ne putem acomoda cu asa cum e, vom ramane imperturbabili in fata anxietatii. Cand reactionam, o transformam intr‑un tsunami.”, crede Dr Shefali.

Viata se intampla

E important sa intelegem ca noi, oamenii, ne-am obisnuit atat de mult cu durerea, incat ajungem sa ne-o intretinem. O mare parte a durerii noastre este provocata chiar de noi. Daca nu invatam sa ne desprindem de interpretarile negative, ne vom afunda pe veci dintr‑un tipar emotional distructiv in altul.

„Vestea buna e ca viata e un partener minunat de disponibil in calatoria noastra spre un mod de a fi mai constient. Ne ajuta la toate nivelurile si nu trebuie decat sa ne deschidem si sa primim. Un mare plus e ca odraslele noastre sunt infinit elastice. Pornind in calatoria aceasta, putem fi siguri ca vor creste odata cu dezvoltarea noastra, chiar si atunci cand drumul spre dezvoltare e plin de durere. Stiind acest lucru, ne putem dedica fara ezitare calatoriei, fara nicio retinere, avand incredere ca toate lucreaza pentru bunastarea noastra si a odraslelor noastre.”, considera autoarea cartii Parintele constient.

Articole asemanatoare:

My title page contents