Cu totii ne amintim momente cand am simtit frica. Si pentru adulti este o experienta obisnuita: fie ca am simtit-o cand avionul trecea prin zone cu turbulente, fie cand mergeam pe o strada intunecoasa si pustie. Frica este o emotie care apare ca raspuns la o amenintare – reala sau perceputa. Fricile sunt foarte des intalnite la copii – mai mult de 90% dintre acestia dezvolta o frica la un moment dat. Una dintre ele este frica de a intra in mare.

 

Uimirea pe care o putem trai cand vedem ca ”toti ceialalti copii” se bucura de valurile marii si frustrarea pe care o simtim ne pot face sa reactionam in mod gresit, fortand copilul sa ”se simta bine” in apa. De multe ori, aceasta abordare creeaza de fapt efectul invers: copilul va evita si mai mult sa incerce sa intre in apa, iar timpul petrecut pe malul marii va deveni tot mai neplacut. Sunt multi copii care au nevoie de incurajare si timp pentru a incerca – copilul tau nu este singurul.
Cum sa reactionezi cand nu vrea in apa
Ia in serios teama copilului – nu o ignora si nu o minimaliza. Ea exista si, pentru a putea fi gestionata in mod eficient, mai intai trebuie acceptata. Atunci cand luam in serios ceea ce simte copilul – si emotiile placute si pe cele neplacute – ii transmitem mesajul ca il respectam asa cum este si il invatam sa se accepte la randul sau. Fara a invata sa isi identifice propriile emotii, copilului ii va fi greu, in viitor, sa aiba o viata emotionala sanatoasa. Unele lucruri de care se teme copilul ni se par atat de neverosimile, dar pentru copil ele sunt temeri reale. El nu are inca abilitatea de a aprecia in mod realist situatia cu care se confrunta si nici resursele proprii. Evita mesajul ”nu are de ce sa-ti fie frica” – este un mesaj care arata lipsa de acceptare a emotiei pe care o simte.
Incurajeaza cu blandete copilul sa incerce lucrurile de care se teme, in ritmul sau, dar nu il presa sa gestioneze situatii cu care nu vrea sa se confrunte. Observa-ti copilul pentru a intelege care este timpul de care are nevoie de obicei cand se confrunta cu o situatie mai dificila si respecta acest timp. Fii pregatit si pentru varianta de a amana pentru puţin expunerea la respectiva situatie. Explica-i copilului ce urmeaza sa se intample (copiilor mai mici chiar de mai multe ori), cu o voce calma.
Evita sa-l etichetezi pe copil ca „fricos”, „timid”, „bebelus” – aceste etichete nu fac decat sa-i creasca teama si il incurajeaza sa evite situatiile stresante, pentru ca asa fac timizii, fricosii, bebelusii.
Incurajeaza-l sa vorbeasca despre ceea ce il sperie sau sa deseneze. Este o ocazie sa ii arati ca iei in serios ceea ce simte, ca in relatia cu tine vulnerabilitatile sunt acceptate şi intotdeauna iti va putea povesti greutatile cu care se confrunta.

 

A-l arunca pe copil in apa pentru a invata sa inoate – si la propriu si la figurat – este o metoda riscanta, care nu ia in considerare nevoile copilului si care de multe ori produce efectul invers.

Metoda de a aborda frica progresiv este cea mai eficienta. A-l arunca pe copil in apa pentru a invata sa inoate – si la propriu si la figurat – este o metoda riscanta, care nu ia in considerare nevoile copilului si care de multe ori produce efectul invers. Principiul care sta la baza recomandarilor de pana acum este cel al expunerii gradate a copilului la situatia in care simte frica. Expunerea gradata inseamna ca incepem cu o situaţie care ii provoaca copilului gradul cel mai redus de frica si il invaţam mai intai sa gestioneze acea situatie. De exemplu, sa stea in piscina de plastic, pe mal. Apoi sa atinga apa cu picioarele. Poate fi nevoie de mai multe incercari si de multa rabdare.

Invata-l ca frica e gestionabila

Abordarea prin expunere treptata are multe beneficii. Copilul se obisnuieşte sa nu evite situatiile in care i se face frica – metoda care ar intensifica frica – ci sa le confrunte. El observa ca, desi ii este frica, nu i se intampla de fapt nimic rau, iar frica este si ea o emotie gestionabila. Fiecare treapta depasita inseamna o realizare pentru copil, care il motiveaza si ii creşte stima de sine. Abilitatile formate si exersate in fiecare situatie cu care se confrunta copilul il vor ajuta pe viitor sa se descurce in imprejurari noi sau dificile. Copilul invata ca frica nu este ceva ce trebuie sa dispara pentru totdeauna – nu ar fi realist si nici sanatos – ci este o emotie cu care putem trai, pe care o putem gestiona, pe care este bine sa o acceptam ca parte a unei vieti emoţionale sanatoase.

Text: psiholog Alina Ioana Ciocodan (www.smartboxfamily.ro)

foto Shutterstock

Articole asemanatoare:

My title page contents