O viata in echilibru

Atunci cand o zaresti pe Dana Stere, observi cu usurinta ca e mereu ca scoasa din cutie. Coafata, discret machiata, imbracata feminin. Dana e TAIS ( cum ar zice ardelenii). Si atunci nici prin cap nu ti-ar trece ca Dana e mama de doi copii si mare corporatista in banca. Dar uite ca Danei ii iese. Ea reuseste sa fie in echilibru.

Atunci cand am rugat-o sa ne raspunda la cateva intrebari, Dana mi-a raspuns cu sinceritate: “trebuie sa-ti spun de la inceput ca nu sunt un caz deosebit de parinte. In jurul meu sunt parinti care duc “lupte” cu copiii lor pe diverse teme, insa relatia cu baietii mei este absolut incantatoare. De mult ori ma intreb ce fac “gresit” de nu am probleme de comportament cu copiii mei asa cum am observat in alte familii… Probabil ca exista un raspuns in cele de mai jos.”, si-a inceput Dana dialogul cu mine.

Vreau sa va spun ca mie imi place de Dana. Da, stiu, nu e jurnalistic sa fii de partea interlocutorului, insa acum o sa incalc aceasta regula. Pentru ca aici, scriem despre oameni frumosi si buni. Despre oameni de la care fiecare dintre noi avem cate ceva de invatat.

Dupa cum va ziceam, Dana Stere este o femeie frumoasa, matura si sigura pe ea. Dana noastra este mama a doi baieti fantastici – Matei si Toma. Si mai are si un sot, Catalin.

“As vrea sa-ti spun ca imi este greu sa vorbesc doar referindu-ma la mine, m-as referi mai degraba la noi , eu si Catalin, ca un tot. Suntem amandoi parintii a doi baieti minunati, foarte diferiti intre ei, care ne ofera in fiecare zi noi sanse de a invata sa traim cu ei si pentru ei, dar si pentru noi.”, ne atrage atentia elegant Dana.

Dana crede ca e important sa te bucuri de ceea ce ti se intampla, de oamenii pe care ii intalnesti. “Mi-am dorit dintotdeauna sa am copii si am avut de cand ma stiu o relatie extraordinara cu copiii. Ador sa fiu mama copiilor mei. Dumnezeu mi-a croit in viata un drum frumos, iar copiii au venit in viata mea cand am fost pregatita sa ii am. Copiii m-au facut sa fiu mult mai intelegatoare cu cei din jurul meu, sa accept ca nu pot face lucrurile doar in felul meu si pe gustul meu, ca timpul meu trebuie sa-l impart cu ei. De cand sunt ei, sunt mai atenta la conditiile in care traim, la ce ne ofera societatea, la ce putem face pentru a avea un mediu curat sau pentru a fi mai putin stresati de lucrurile pe care nu le putem controla.. De asemenea ma intereseaza o alimentatie sanatoasa care sa contribuie la starea noastra de bine.”, puncteaza interlocutoarea noastra.

Recunosc cu mana pe inima ca Dana, in calitate de mama, ma surpinde de multe ori. Si am vazut-o in situatii limita. Si cand spun ca ma suprinde, ma refer la momente cu impact pozitiv.

Libertatea de a fi

Dana are rabdare cu copiii ei – cateodata, nu stiu de unde – si ii lasa sa experimenteze, sa fie liberi. Baietii ei sunt mai zen decat altii si asta e meritul ei si al sotul ei.

“Noi  le-am dat baietilor  libertatea de a fi, de a explora, am fost cu ei si langa ei atunci cand au vrut sa incerce lucruri noi. Multe din disputele parinte copil vin din fricile parintilor de a-i lasa liberi pe copii sa exploreze sau sa cerceteze.

Bineinteles ca asta nu inseamna ca nu am avut dispute cu copii mei, dar uitandu-ma inapoi pot sa disting ca marea lor majoritate a fost din interzicerea anumitor actiuni sau neintelegerea pe moment a starii lor de oboseala sau a etapei de dezvoltare. Am invata din greseli si am incercat sa nu le repet.”. Si tot ea adauga: “ un alt lucru important este sa-i lasi pe copii sa aleaga. Nu le impune intotdeauna ce vrei tu, da-le alternative si implica-i in procesul de decizie, aducand arumente sau contraargumente pentru fiecare optiune. Daca vrea sa se imbrace cu un tricou cu maneca scurta desenat desi afara sunt zero grade, este in regula, dar spune-i ca-l poate purta doar daca are pe dedesupt ceva mai gros. Matei a primit cadou un costum de fotbal cu Barcelona. Era absolut extaziat…isi dorea sa mearga peste tot cu el. Si l-am lasat, am stabilit impreuna ca il poarte purta daca are pe pe sub el haine in concordanta cu vremea de afara si a fost ok. Fara scandal. Pentru ca era toamna si cam rece afara a purtat pantaloni scurti deasupra pantalonilor de trening sau a blugilor. Nu conteaza cum arata, el era fericit ca s-a imbracat asa cum isi dorea….

In acest moment al vietii ei, Dana Stere stie ca e important sa tii cont de personalitatea omului din fata ta. Chit ca e adult, chit ca e copil. “Cred ca o relatie minunata intre parinte si copil se naste atunci cand parintele intelege si accepta toate etapele de crestere ale unui copil. Comportamentul unui copil este reflexia relatiei cu parintii sai. Sa lasi un copil sa exploreze lumea din jurul lui impunandu-i cat mai putine limite ii va da incredere in el si mai ales in tine. Sa te tii de promisiune si sa fii consistent in actiunile tale vis a vis de copil, il va determina sa te asculte si sa nu ignore recomandarile tale. Daca as avea o putere magica, i-as determina pe toti parintii de copii aflati in etapa de formare sa elimine din vocabularul lor cuvintele “Nu face asta.” “Nu ai voie”. Aceste doua interdictii in orice activitate si actiune a copilului limiteaza dezvoltarea lui. Cu ceva timp in urma o matusa a adus copiilor muuuulte bomboane. Eram la bunici si ne pregateam de pranz. I-am rugat pe baieti sa imi dea mie cutia cu bomboane, spunandu-le ca le voi da la desert. Fara sa comenteze in vreun un fel, mi-au dat bomboanele. Matusa a fost absolut consternata. “Nu se supari ca le iei bomboanele, nu se dau cu fundul de pamant” a intrebat. Am raspuns ca atata timp cat ma voi tine de promisiune si le voi da bomboanele la desert, fara sa comentez, fara sa ma fac ca am uitat si fara sa negociez cu ei ca le dau alta data vor intelge ca e mai bine sa le manace atunci cand le-am recomandat eu.”, isi aminteste mama.

Solutia jocului

Dana are un truc care ii face viata mai usoara. Pentru ca Dana a invatat ca jocul e unul dintre cele mai importante concept in viata unui copil. “”Am citit pe blogul unui expert in parenting ca poti evita scandalul iesitului de dimineata din casa in scop de scoala sau gradi, oferindu-le copiilor 20-30 minute de joaca. Eram stresata rau cu scosul de dimineata din casa a doi copii plus eu pregatitul meu pentru o noua zi de banking. Nu reuseam sub nici o forma sa-i determin pe baieti sa iasa din casa la timp. Si atunci am aplicat metoda jocului si ea chiar functioneaza. Am grija sa ii culc mai devreme, astfel astfel incat dimineata sa aiba acele 20 minute de joaca. Azi dimineata amandoi au creat 2 navete spatiale cu piese lego. Au fost foarte incantati”, ne impartaseste mama.

Dupa cum v-am spus deja, Dana are doi baieti. Matei de  7 ani si Toma de aproape 5. Doi minunati. Frumosi si atat de diferiti. “”Cel mic, Toma, imi “cere” sa il abordez diferit de felul in care il abordez pe fratele sau Matei, un copil absolut adorabil.  Pentru ca Matei este genul de copil dupa care s-au scris cartile despre copii in care sunt povestite doar aspectele frumoase … ascultator, bun, inteligent si altruist. Intr-o zi din aceea cu multa alergatura, Matei mi-a spus ca suntem contracronometru in drumul spre scoala pentru ca eu stau prea mult timp dimineata sa ma imbrac, adevarul fiind ca in timp ce el era in bucatarie si lua micul dejun, eu ma imbracam, faceam paturile si aranjam un pic in casa inainte de a pleca. I-am spus atunci ca adevarul este altul si ca daca el m-ar ajuta atunci as termina mai repede. A doua zi de dimineata, copilul s-a trezit inaintea mea si-a facut patul si m-a asteptat. Absolut admirabil. Este intodeauna deschis sa invete sau sa procedeze cum e bine sau cum il sfatuim noi….pe de alta parte…Toma este un copil cu o logica absolut uimitoare, De mult ori am senzatia ca are mai mult de 4 ani si jumatate. Provocarile vin in principal din partea lui si asta pentru ca lui Toma nu-i poti impune nimic. Toate actiunile si activitatile noastre impreuna trebuie mai intai acceptate de el. Lui Toma nu ii poti impune un program fara sa ii explici motivul pentru care urmam programul respectiv. Lui Toma nu-i place sa fie surprins (decat cu cadouri :)). Daca uit duminica sa-i spun ca, maine, luni mergem la gradinita, prima reactie in dimineata de luni este sa respinga mersul la gradinita. Si atunci trebuie sa-i subliniez avantajele mersului la gradinita. Cateodata imi pierd rabdarea cu el si imi mai ies din pepeni, dar realizez de fiecare data ca niciodata, dar niciodata acest lucru nu functioneaza. Cu Toma e nevoie de rabdare si calm. Toma are nevoie sa fii prezent in permanenta la ce face si cum face lucrurile. Amandoi copii sunt deosebiti, dar Toma ne aduce cel mai des aminte ca discutiile cu ei in modul traditionalist parinte-copil nu functioneaza ci mai degraba in modul partener-partener.”

Dana crede cu ca tarie ca “NU EXISTA O RETETA UNICA ce poate sa fie aplicata pentru orice copil. Fiecare trebuie abordat in functie de personalitatea lui. Noi am invatat asta foarte repede, atunci cand Toma a trecut de la faza de bebelus la cea de toddler. Tot ceea ce aplicasem cu Matei nu functiona”, Insa daca esti acolo, reusesti.

Parteneri de cursa lunga

Si, daca mai ai si un sustinator e masura, atunci e cu atat mai bine. Sotul Danei, Catalin, e un tip fain. Deschis si foarte implicat in cresterea copiilor.

“Catalin imi este de un mare ajutor, insa asa cum ziceam la inceput noi suntem parteneri in adevaratul sens al cuvantului. Nu este implicat in viata noastra ca sa ma ajute pe mine, ci pentru ca asa ar trebui sa se comporte orice parinte (fie mama sau tata) si anume sa fie un jucator activ in relatia cu copiii sai. Doar in acest fel copiii cresc echilibrati si fara tot felul de excese. Atata timp cat tatal exista este recomandat ca el sa fie prezent continuu in viata copiilor si nu doar in week-end sau in vacante. Copilul cu unul din parinti mai putin prezent in viata sa, este dezechilibrat, are un comportament agresiv, greu de controlat.

O impartire propriu-zisa a obligatiilor nu am facut. Ea vine mai degraba natural. Dimineata ii duc eu pe baieti pentru ca incep mai tarziu, Seara ii ia Catalin si ii duce la antrenamentele de inot pentru ca termina mai repede. Catalin pregateste micul dejun, eu ma ocup de cina, si tot asa. Nu am senzatia ca unul face mai mult si celalat mai putin. Exista un echilbru.” admite Dana.

Echilibru si bucurie

Si tot in aceasta ecuatie se incadreaza si felul in care Dana alege sa isi traiasca viata.

“”Timpul pe care il am il dedic lucrurilor cu adevarat importante. E mai important sa te joci “Nu te supara, frate!” cu copilul tau decat sa stai sa deretici prin casa pentru a avea o casa luna si sutele de jucarii puse in permanenta la locul lor. Am renuntat sa ma ocup de lucrurile de o importanta indoielnica si am apelat la ajutor pentru mentinerea curateniei in casa. Gatitul insa ma preocupa mai mult din perspectiva beneficiilor pe care ni le poate aduce. Am reusit sa insuflu copiilor ca o alimentatie sanatoasa ne ajuta sa fim fericiti. Asta nu inseamna ca nu mancam pizza, insa am reusit sa-i conving sa bea smoothie verde J (din mar, spanac, castravete, telina) sau alte combinatii de fructe  si legume si sunt foarte fericita…oh si sa nu credeti ca ne-a fost usor sa facem asta. Insa Catalin, foarte inventiv de felul lui, le-a spus ca daca vor bea smoothie vor avea mai multa putere sa ii stranga mana. Asa ca era distractiv in fiecare dimineata cum ne plangeam si ne schimonoseam noi de durere atunci cand ei ne strangeau ei mana asa de tareeeee, gata gata sa ne-o rupa. J”.

Dana e inventiva si gaseste mereu solutii. Atat acasa, cat si la job. Visul ei ar fi sa mearga mai des in vacanta si, eventual, sa conduca un complex touristic…cred ca ar fi foarte bine pentru turistii care i-ar calca pragul.

 

Articole asemanatoare:

My title page contents