Povesti de linistit copii

Povesti de linistit copii. Voi aveti asa ceva in arsenalul vostru de parenting? Ei bine, azi va scriu despre cum spun povesti de adormit copii. Despre cum spun basme de imblanzit intunericul si teama de noapte. Teama de a ramane singuri.

 

Copiilor mei le e frica noaptea. Mai mult sau mai putin. Si fricile astea difera in functie de varstele lor. De anotimpuri si de starea de spirit. Exista insa un numitor comun: intunericul. Ambelor fete le e teama de intuneric. Si ne luptam de ceva vrema cu asta. De fapt, incercam sa coabitam cu aceasta teama asta. Invatam sa traim cu ea.

Cum imblanzim intunericul?

Am citit  la Patty Wifler o fraza care mi-a ramas in cap. Ca atunci cand ii e frica copilului si eu nu il alin cu ceva, indiferent ca e un servetel, un iepuras, o paturica sau chiar corpul meu, copilul are sansa sa isi traiasca frica aia in profunzime. Si ca atunci TU DEVII OBIECTUL FRICII LUI. E ciudat, dar cam asa e.

Suntem bine impreuna

Si am incercat sa tin cont de ceea ce am citit. Le-am spus fetelor mele ca sunt in siguranta cu mine. Ca putem trece peste toate impreuna. Ca e in regula sa le fie tema de intuneric. Ca si mie imi era cand eram mica ca si ele. Ca si acum imi mai e teama uneori.

Povesti de la psihologi citire

Frica este una dintre cele mai mari emotii a oamenilor. Stiu bine asta. Si atunci, le citesc adesea fetelor mele cateva dintre sfaturile lui Francoise Dolto – psiholog specializat in copii si familie. Ea ne invata cum sa ne invingem fricile sau cum sa ne imblanzim frica de intuneric. Si de noapte. De tot ce e negru.

Cateva trucuri

Primul pas si cel mai important a fost sa instalam luminite de veghe. Le-am ales impreuna de aici. Apoi, stam impreuna si exersam scrutarea obiectelor in intuneric. Vedem de ce si cum arata umbrele de la perdele si draperii. Cercetam umbrele ursilor, ale iepurilor si umbrele dulapurilor. Aprindem si stingem lumina de mai multe ori ca sa ne convingem ca toata lumea e in siguranta. O alta etapa in cercetarea si obisnuirea cu intunericul a fost o alta lampa de siguranta. O lampa de pe terasa cam asa, pe care o lasam aprinsa atunci cand noaptea e mai neagra ca de obicei.

Seara noastra incepe cu povesti

Altfel, seara de seara lucram cu teama si cu frica de intuneric si de separare. Citim impreuna. Ne spunem rugaciunea, ne dam cu mir. Apoi, ne exprimam recunostinta si bucuria pentru 3 lucruri frumoase pe care le-am trait in cursul zilei. Le cant, le mangai sau le fac masaj.

Cand vine somnul

Cand fetele adorm, intelegerea este ca, daca mama mai e treaza sa mearga in patul ei. Camerele sunt una langa alta, iar usile raman deschise. Asfel, copiii pot auzi si pot fi asigurati se zgomotele obisnuite ale casei. Un scartait de usa, un fasait de papuci, o apa care curge. Tot asa, pe holul unde se gasesc cele doua dormitoare, se mai afla o lampa de veghe.

Avem apa pe noptiera si papusi de paza alaturi. La astea se adauga o pereche de parinti rabdatori mai mult sau mai putin care se afla in preajma. Daca ne iese? Daca intunericul e mai putin feroce. Daca lor le e mai bine? Noi speram ca da. La voi cum e?

 

Articole asemanatoare:

My title page contents