Semne de epuizare la copii

Stări de nervozitate, oboseală sau refuzul de a face teme? Lipsa poftei de mâncare? Insomnii sau dereglări de somn? Toate acestea, deși în aparență pot avea alte cauze, pot fi consecințe directe ale unei epuizări fizice și psihice a copilului. Aceste stări sunt însoțite de boli de piele frecvente (eczema), de refuzul de a face orice activitate care implică responsabilitate, ba chiar de refuzul de a merge la școală. „Fobia școlară” este una dintre consecințele clare ale epuizării.

 

De ce apare epuizarea psihică a copiilor

Copiii de azi sunt din ce în ce mai predispuși acestui fenomen, pe care în mod normal îl întâlnim mai mult la adulți. Presiunea exercitată mai mult sau mai puțin conștient de către părinți, exigențele tot mai intense ale profesorilor, dar și o serie de factori exteriori, cum ar fi de exemplu timpul petrecut în fața televizorului sau a calculatorului, bombardarea cu informații dintre din toate direcțiile sunt cauze care conduc destul de repede la epuizarea psihică a copiilor și adolescenților.

Psihologii care studiază fenomenul au ajuns la concluzia ca în ultimii 10 ani, din ce în ce mai mulți părinți și profesori trag semnale de alarmă în această privință. Copiii sunt din ce în ce mai agitați. Au comportamente care necesită să fie urmărite și, nu de puține ori, ajung să clacheze în diferite situații, aparent simple.

De ce se ajunge la acestă epuizare?

Competitivitatea a devenit un fel de cerință a epocii în care trăim. Indiferent că este vorba despre rezultatele școlare, despre sporturile practicate în timpul liber sau pur și simplu despre activități cotidiene care, în mod normal, ar trebui să presupună doar relaxare și bună-dispoziție. Desigur, copiii trebuie obișnuiți să facă față diverselor situații stresante. Deoarece stresul poate fi un stimul pentru dezvoltarea anumitor abilități. Însă atunci când stresul este cotidian, când părinții, profesorii și anturajul exercită diverse presiuni asupra unui copil, stresul poate deveni un pericol foarte mare în calea dezvoltării psihice normale a acestuia. Este o povară permanentă pe umerii copilului.

Cum să previi epuizarea copiilor?

Părinții au principala responsabilitate în fața acestui fenomen. Felul în care părinții înțeleg (în fața presiunilor exterioare) să își educe copilul și să îi impună anumite reguli și etaloane este foarte hotărâtor pentru sănătatea lui psihică. Pentru a preveni epuizarea psihică a copilului, părinții ar trebui să își pună două întrebări esențiale:

Exercita presiuni asupra copilului cu privire la școală și viitorul acestuia? Ce fel de presiuni? Părinții trebuie să studieze reacțiile copilului atunci când acesta ia o notă proastă. Este nervos și se simte forțat ca data viitoare să ia o notă bună, pentru că doar așa ar putea să-și repare media? Nervozitatea, plânsul sau orice stare rea trebuie luate în considerare. Părinții trebuie sa fie mereu alături de copilul lor, dându-i încredere în capacitățile sale de a face mai mult. A certa un copil pentru o notă proastă este cea mai nepotrivită măsură pe care un părinte o poate lua, în speranța că va ajuta și va îndrepta situația. Stresul pe care-l crează un astfel de moment este foarte mare.

Pune presiune pe copil cu privire la spiritul competițional în orice face acesta? Încurajarea copilului în direcția dezvoltării spiritului competițional nu este întotdeauna un lucru benefic. Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare. Mai devreme sau mai târziu, va îndeplini cu succes aceleași sarcini ca și ceilalți copii.

Părinții trebuie să fie mereu aproape de copii

Copiii trebuie încurajați mereu, în tot ceea ce fac. Nu trebuie certați atunci când nu reușesc într-un anumit domeniu, mai ales atunci când iau note proaste. Când epuizarea psihică e foarte prezentă, este nevoie de intervenția unui specialist. De exemplu, când nu vrea să meargă la școală sau să-și facă temele. Psihologul va stabili un diagnostic și va aplica terapia corectă acestuia. Părinții trebuie să țină cont că atunci când ei sunt foarte stresați și au probleme, nu este obligatoriu să le transmită și copiilor. Un copil ar trebui să ducă o viață lipsită de griji. Are timp să aibă propriile griji și probleme.

My title page contents