Vreau un parinte cu minte!

Acum cativa ani, cand am participat in primul rand la Bucharest Pride, cineva mi-a explicat de ce erau atat de multe taxiuri in zona in care se termina marsul – in alti ani, participantii fusesera urmariti si crunt batuti pe strazi si la metrou…
Eu am scapat ieftin – am primit doar zeci (!) de mesaje curioase, insinuante sau de-a dreptul mitocanesti.

Am o fiica de 13 ani. De cand poarta parul lung, nu i-a mai spus nimeni ca e „homosexuala„, asa cum a fost intrebata deseori (daca e), cu mult inainte sa inteleaga semnificatia cuvantului, despre care a priceput imediat insa ca se dorea a fi o insulta…Ea alege in continuare pantalonii in defavoarea fustelor, crede ca „roz e o culoare scarboasa, de fete”, prefera oricand un film de actiune in loc de „Cenusareasa”, e incantata de escalada si trage cu pistolul ca dupa ani intregi de mers la tir.

Nu mi-a convenit deloc cand o prietena gay m-a avertizat ca s-ar putea sa…, ba chiar, intr-o vreme, am dezvoltat o mini-psihoza (sa ma ierte psihologii daca n-am nimerit terminologia corecta), doar la gandul ca…Asta desi am buni prieteni gay, oameni pe care-i admir si personal, dar si profesional.

Pusa in fata fricilor mele, le-am analizat si procesat in lung si lat.

M-am gandit la ce-ar spune tata (pe care mi l-am amintit oarecum socat ca la o intalnire cu niste prieteni de familie, baiatul unuia dintre ei venise cu iubitul) si m-a amarat gandul ca fiica mea ar putea fi fortata sa isi traiasca iubirea si viata in soapta.

Dincolo de orice discutii religioase, filosofice sau stiintifice – caci nu pot invoca argumente si „contra-dovezi” din aceste domenii – nu cred ca a fi gay este un soi de hobby sau ca poti sa-ti alegi orientarea sexuala la fel cum o diva si-ar alege manolo sau louboutin de la buticurile din Monte Carlo (ca n-am gasit alta rima:)

Imi imaginez ca unui parinte i-ar putea fi greu sa accepte o asemenea realitate,  dar cu ce ar diferi ea de situatia in care copilul s-ar naste cu o alta culoare de piele decat cea „standard”, de exemplu?

Poate ca ar fi mai intelept ca in loc de  jucarii care stau aruncate prin sertare, haine de firma ramase nepurtate, cadouri mai scumpe de-un salariu mediu pe economie si optionale in exces, cu care le sufocam copilaria, sa le daruim copiilor nostri cateva lectii despre toleranta, iubire, intelegere, armonie – stiti voi, toate acele cuvinte care ne plac doar in citate cool, postate pe pagini de facebook, dar pe care ne e cam jena sa le exersam pe viu, in viata noastra.

Daca nu le-am mai spune ca vin tiganii sa-i fure, daca nu am mai injura ca birjarii in trafic (in ciuda licentelor, masteratelor si doctoratelor noastre), daca n-am mai improsca plini de dispret si ura cate un „poponarule” sau  „limbisto” (va vine sa credeti ca IN HALUL ACESTA se vorbeste la BIROU cu oameni despre care s-a aflat ca sunt gay??), poate nu am ajunge sa traim o zi ca asta, in care prietenii nostri de facebook sa se imparta  in doua cete (nu, nu de smintiti si de misei – dar vedeti? la asta v-ati gandit cand ati ajuns la „cete”, caci asta am invatat la scoala, iar  noi, ca si copiii nostri, facem si spunem ce am invatat. Pana cand pricepem mai bine…

Tu ce-ai vrea sa invete copilul tau de la tine?

foto Shutterstock.com

 

 

 

Articole asemanatoare:

My title page contents