Ai aici 3 pași pentru a înceta să mai țipi la copii. De ce? Pai uite. Nu contează cât de adânci sunt credințele mele sau cât de puternică este iubirea mea pentru copii. Epuizarea de a lucra și de a fi părinte în același timp. Uluirea produsă de crizele de nervi iscate dintr-o dată. Ce conteaza e ceea ce ramane.
Părinții obosesc. Nenumăratele încercări de a împiedica atitudinile greșite, șocul produs de un copil care țipă pentru că i-ai dat o farfurie de altă culoare decât era obișnuit. Și apoi neobositele strădanii ale copiilor de a depăși limitele, sunt tot atâtea moduri de a ajunge să ne ieșim din pepeni.
Când vine furia
Și odată ce furia s-a instalat, țipatul la copii din toți rărunchii, este următoarea etapă. Bineînțeles că după aceea te simți prost, poate rușinată și îți promiți că nu vei mai permite să se mai întâmple acest lucru. Cu toate acestea, țipatul se reîntoarce mai repede decât ai anticipat.
Și rușinea?
La fel și rușinea. Însă trebuie să știi, înainte de toate, că nu ești singura. Studiile din domeniu, arătând că 100% dintre noi, părinții, am trecut prin astfel de momente dificile. Tocmai de aceea, ca să scapi de impulsul de a țipa, ai mai jos 3 pași de luat în calcul.
- Gândește
Când o situație declanșează starea de furie, există gânduri care îți fug prin minte înainte de a începe să țipi. Câteva exemple de astfel de gânduri sunt: „Iar te miorlăi? Nu pot să mă descurc cu asta din nou!”, „Cum îndrăznești să arunci mâncarea? Ar trebui să te porți mai frumos!”, „Nu mă lași să dorm! Ai atât de multe nevoi!”, „Ăsta este cel mai rău lucru posibil care s-ar putea întâmpla! De ce mi se întâmplă asta?”, „Este doar vina ta!” .
Semnale de alarmă
Lista poate continua. Este ușor să recunoști acest tip de gânduri, căci atunci când ești calmă, extrem de rar te gândești sau spui astfel de lucruri cu voce tare. Dacă le spui sau le strigi atunci când ești nervoasă, de regulă, ajungi să le regreți. Așa că observă-ți gândurile și permite-le să treacă fără a încerca să le schimbi cumva. Le poți și scrie, dar dacă îți este dificil, le poți înregistra pe telefon. A le asculta după aceea, poate fi o experiență interesantă de învățare.
-
Simte
Mulți dintre noi nu am fost învățați în mod explicit cum să ne simțim…sentimentele. De cele mai multe ori, cu cele mai bune intenții, am fost învățați să ne calmăm. Să ne relaxăm sau să facem ceva, orice, care să ne distragă de la furie.
Cum e mai bine?
Aceste tehnici, însă, duc la înăbușirea unor sentimente care ar trebui procesate pentru binele sănătății noastre, în primul rând. Așa că trebuie să procedezi altfel pentru a avea șanse de reușită în bătălia nervilor. În mijlocul enervării, încearcă să observi și să numești unde anume în corpul tău simți furia. Ca să îți fie mai ușor te poți ajuta de următoarele exemple: „Îmi simt enervarea în piept”, „Simt un nod în gât”, „Simt că am stomacul strâns”.
3. Acționează (sau nu)
După ce ai pus în practică primii doi pași, cel de-al treilea te va face să simți că poți alege cum să reacționezi. Trucul acestui pas constă în a observa toate gândurile până acestea trec, apoi a observa și a numi locul în care îți simți furia și apoi…nu face nimic. Există putere în a alege să nu reacționezi.
