Viața la școală e complicata. Primele luni de școală reprezintă perioada de acomodare și revenire la rigorile impuse de instituția de învățământ. Temele, lecțiile sau așteptările cadrelor didactice sunt completate de provocări în plan social.
Integrarea în colectiv, relația cu învățătorul/ profesorii și socializarea cu colegii de clasă sunt, de asemenea, motive de anxietate. Temerile copiilor pot fi normale, însă când este cazul să ne îngrijorăm? Specialiștii Intuitext în educație ne oferă răspunsurile necesare.
Ce schimbări în comportamentul copiilor sunt normale în primele luni de școală și care sunt semnele care ar trebui să-i îngrijoreze pe adulți? Primele luni de școală pot fi stresante atât pentru copii, cât și pentru părinți.
Viața la școală – semne de îngrijorare în comportamentul copiilor
Astfel, elevii se pot îngrijora dacă se vor descurca bine la activitățile de la clasă, dacă vor lua note bune. Ei pot simți neliniște legată de relațiile cu colegii. O teamă moderată este normală. Solicitările cresc odată cu începerea școlii. Rutina se schimbă, prin urmare copiii se pot simți obosiți, solicitați. E de așteptat să fie mai irascibili, nerăbdători. Pot să-și spună îngrijorările seara sau pe parcursul zilei.
Comportament semnal
Cristina Honcioiu, specialist Intuitext în educație susține faptul că sunt comportamente-semnale care arată că respectivii copii trec printr-o situație dificilă, pe care nu o pot gestiona singuri. Iată câteva exemple în acest sens:
-
Elevii din clasele primare plâng sau protestează intens în fiecare dimineață înainte de a merge la școală, fără ca în timp să existe o diminuare a acestei stări a copilului;
-
Au coșmaruri noaptea din care se pot trezi plângând, țipând;
-
Manifestă în mod regulat un simptom fizic (greață, durere de cap sau de stomac, de exemplu) când e timpul să meargă la școală. Copiii se simt bine imediat ce le este permis să stea acasă și nu există o cauză medicală;
-
Spun că le este frică de o anumită situație de la școală sau nu pot să numească o situație;
-
Comportamental, nu se manifestă vizibil sau la fel de intens ca alți copii, dar starea sa emoțională este afectată: este trist, anxios .
-
Se manifestă agresiv verbal sau fizic acasă și/sau la școală.
În toate aceste situații este foarte important ca părintele să găsească cauza comportamentelor. Să solicite ajutor în a clarifica și gestiona situația din partea adulților implicați (profesorul, consilierul școlar, psihologul), în funcție de situație.
