Noi, adultii, nu prea avem incredere in intelpciunea vietii. Suntem tematori si stangaci. Si uite asa avem tendinta sa ne proiectam lipsa de incredere asupra copiilor. Dr SHEFALI TSABARY ne explica in cartea „Parintele constient”, publicata de Editura Trei, de ce copiii nostri nu au nevoie sa ne castige increderea.
„Eu cred ca nu numai ca nu e necesar ca odraslele noastre sa ne castige incredea, ci trebuie sa stie ca avem implicit incredere, pentru ca le consideram fundamental demne de incredere. Prin simpla prezenta, copiii nostri si‑au castigat dreptul de a avea incredere in ei.”, scrie Dr SHEFALI. Si are multa dreptate. Iata si de ce: „A le cere sa ne castige increderea reflecta o atitudine nesigura, infometata de putere, incarcata deopotriva de teama si de eu.”, puncteaza specialista.
Copilul te reflecta pe tine
De ce? Pentru ca increderea in copiii nostri vine odata cu respectul elementar si increderea in viata. „Masura in care copiii simt ca avem incredere in ei reflecta increderea sau lipsa de incredere pe care o avem noi insine. Cand pornim la drum cu mentalitatea ca viata intreaga este inteleapta si, prin urmare, toate manifestarile ei sunt bune, ne privim copiii astfel. Consideram ca greselile izvorasc dintr‑un loc pur. Daca asa stau lucrurile, cum sa nu avem incredere in copiii nostri? Pe de alta parte, daca suntem anxiosi si ne indoim de abilitatea noastra de a transforma chinurile vietii in aur spiritual, indiferent cat ne‑am asigura copiii ca totul are sa fie bine, le transmitem inconstient mesajul opus.”, scrie Dr SHEFALI. „Ca parinti, comunicam incredere sau neincredere in cele mai subtile moduri cu putinta. Intrebarile pe care li le punem copiilor, prelegerile pe care li le tinem si sfaturile nesolicitate pe care le dam transmit toate incredere sau neincredere.”. Si atunci ce am putea face sau spune ca sa scriem o poveste diferita pentru copiii nostri?
„Cu cat ii verificam mai rar cu o atitudine anxioasa, cu atat mai mult le comunicam ca nu e nevoie sa ii verificam tot timpul, pentru ca stim ca sunt pe deplin capabili sa aiba singuri grija de ei si vor cere ajutor atunci cand au nevoie.”
Incurajeaza-l. Asculta-l.
Pare simplu si uman. Si nici nu e asa de greu de facut.E nevoie doar sa ne privim copiii, sa ii ascultam. „Promovam increderea ori de cate ori ne incurajam copiii sa spuna ce gandesc si sa se faca auziti. Invata sa aiba incredere in ei cand le spunem „admir cum ti‑ai adunat ideile laolalta“ si ii asiguram „am incredere ca o sa faci ce trebuie“. In cazul in care se intampla sa faca o alegere neinspirata, nu permitem ca acest lucru sa ne faca sa le aratam ca nu avem incredere in ei, ci le spunem intr‑un mod natural: „Ai luat decizia asta si acum inveti de pe urma ei“. Lipsa de incredere nu face parte din ecuatie. Eu imi asigur fiica: „O sa fii mereu in regula, indiferent in ce situatie te‑ai gasi, pentru ca asa esti tu. Cand copiii nostri simt ca le respectam capacitatea de a deschide drumul, acest lucru le da o putere nemasurata. Cand afla ca merita sa avem incredere in ei, acest lucru ajunge sa insemne totul pentru ei. Se vor ridica natural la inaltimea increderii pe care o avem in ei.”.
Si asta e absolut minunat, nu-i asa?
