Se dau doi parinti, un copil de 5 ani si multe victime ale pustiului din poveste. Copii si, implicit, parinti. Copii loviti, zgariati, agresati, injurati. Cum procedam? Cum ne descurcam cu mitul copilului agresiv?
Parintii pustiului nostru se afla la o cota de disperare ingrijoratoare. Au schimbat deja 3 gradinite si sunt somati sa isi mute copilul si de la cea a patra la care se afla acum. Cauza? Comportamentul agresiv al fiului lor, Ionut.
Parintii sunt ingrijorati, timorati si nu stiu ce se va intampla in continuare. Cum va evolua si cum se va putea integra fiul lor in urmatoarele gradinite/ scoli. Le e teama ca al lor fiu ar putea deveni un infractor atroce. „Comportamentul agresiv, care depasese impinsul si imbrancirea, este tulburator pentru majoritatea parintilor, in special pentru cei care sunt iubitori, grijulii si non-violenti”, scriu Michael Thomson, Lawrence J Cohen si Catherine O’Neill Grace in cartea lor „Mami, sunt tachinat”.
Ce tip de agresivitate?
Insa, oare despre ce fel de agresivitate e vorba? Despre cat de multa? Se pare ca un nivel usor de agresivitate trece de la sine sau cu ajutorul parintilor. Formele mai severe, insa, si de lunga durata pot fi rezisente la schimbare si pot necesita o interventie majora.
„De fapt, copiii cu agresivitate severa sunt cei mai vulnerabili dintre toate grupurile de copii. Ei au un risc crescut pentru toate tipurile de activitati infractionale…Cu tratament insa, mai ales timpuriu, multi dintre acesti copii pot beneficia de o adaptare rezonabila.”
Copilul nostru, Ionut, se confrunta cu un nivel de agresivitate, dar si cu un nivel de respingere din partea colegilor. Si nu se stie ce a fost mai intai. „Oriunde ai incepe, exista un strat pus mai devreme. El loveste pentru ca cineva e rau cu el, dar ei sunt rai pentru ca el e bataus, dar el e bataus pentru ca nimeni nu il place si asa mai departe.”
Solutii si idei
Si atunci care e solutia? „Sa ne concentram pe rapoarte si observatii foarte specifice, in loc de concentrarea pe etichete precum agresiv. Niciun copil nu este agresiv in toate situatiile….Unul dintre lucrurile care ii nedumeresc pe parinti si pe profesori atunci cand este vorba despre comportament agresiv este intersectarea dintre agresivitate si impulsivitate. Copiii impulsivi reactioneaza imediat cand simt nevoia, in loc sa se opreasca si sa se gandeasca la ce urmeaza sa faca. Daca nevoia in cauza este un implus agresiv, atunci copilul actioneaza agresiv. Este important de aflat daca un copil este in general impulsiv.”, scriu cei trei specialisti.
Impulsivii au nevoie de un timp de gandire intre impuls si actiune si atunci supraveghetorii ai nevoie de multa atentie si rapiditate. „Daca intrerupi cu calm comportamentul agresiv inainte sa se intample, copilul te poate rasplati cu o criza sau cu plans – sau se poate relaxa si continua joaca.”
Jocuri pentru un copil agresiv
Abordeaza agresivitatea jucaus. Impiedicati lovirile prin afirmatii de genul – „Ia-te de cineva de marimea ta!”Si feriti-va ca si cum ar urma sa va loveasca pe voi, apoi va prefaceti mici si fricosi si fugiti de frica…pentru ca el sa va urmareasca.
Joaca poate incetini lucrurile. Joaca ofera timp de gandire.
Forta fizica
Agresivitatea este confundata uneori cu puterea fizica. Unii copii sunt mai puternici decat altii. Altii sunt mari, dar neindemanatici si atunci pot sa dea peste altii neintentionat. Cum te descurci cu aceste aspecte?
Cu lupte acasa. Lupte jucause. „Studiile de cercetare au aratat ca baietii care se angajeaza in lupte si harjoneli jucause cu tatii lor sunt mai priceputi la prietenie ca baietii care nu o fac.”. La fel de bune sunt toate ocaziile pentru miscare: dans, gimnastica, alergare, bicicileta, sanie. Stimulati alergarea.
Atunci cand vrem sa ajutam un copil sa isi stapaneasca si sa isi controleze agresivitatea, este important sa vedem de ce abilitati duce lipsa.
Ionut al nostru e agresiv doar in anumite situatii. Atunci cand e frustrat sau amenintat. El nu stie sa isi foloseasca cuvintele ca sa isi comunice agresivitatea. Insa poate sa invete.
