Un introvertit uraste multimile. Prefera, in schimb, activitatile individuale sau in grupuri restranse. Are nevoie de timp de gandire pentru a raspunde sau actiona si ii place sa observe inainte de a incerca el insusi ceva. Are nevoie de spatiul lui privat, fara de care s-ar simti sufocat, coplesit.
Introvertit – de la mic la mare
Cand e mic, comportamentul unui introvertit il da de gol mai ales la locurile de joaca unde sunt multi copii. Al meu prefera mereu sa se joace doar cu cel mai cuminte copil din parc. Restul erau galagiosi si tipau „plea tale”, fapt pentru care ii evita. La fel facea si cu jucariile muzicale care faceau prea mult zgomot. Cand a descoperit prima oara constient un tobogan a urmarit intai cum il folosesc ceilalti copii, apoi a decretat „plea sus” si i-a intors spatele. Nu-mi placea cand il vedeam cum analizeaza fiecare situatie noua cu care se intalnea. Mama ma consola, spunandu-mi ca „frica pazeste”.
Copil introvertit
Imi doream, nu te mint, un copil care sa manifeste libertatea aceea pe care o au copiii cand habar n-au de pericole, de primejdii. Un copil care sa rada zgomotos si sa tipe cu putere ca sa-si faca simtita prezenta. Insa al meu aducea, mai degraba, cu puiul acela cu ochelari mari, rotunzi, din desenele animate, cel care facea calcule inainte de a face primul pas. Cat despre ras… Mona Lisa lui da Vinci l-ar fi invidiat, crede-ma! Ii facea o concurenta serioasa.
Dar acum trebuia sa-l ajut. Copilul meu era seful clasei. Trebuia sa-i dau o VOCE! Trebuia sa se faca auzit!
Vocea unui introvertit
Aceasta va fi vocea ta!
Primele zile de sefie au fost jalnice. Nu mai vorbeam despre problemele matematicii, astea trecusera in plan secund, ale sefului erau acum mult mai mari.
Vezi ca Alexia s-a urcat pe pian! Du-te repede si spune-i Doamnei! Baietii s-au luat la bataie in baie! Fugi si cheam-o pe doamna! Alexandru se joaca cu mingea in clasa! Esti seful clasei, trebuie sa-l certi! Nu esti bun de sef! Daca stiam ca esti asa moale, nu te mai alegeam!
Cum traieste un introvertit
Ultima afirmatie a fost a doamnei invatatoare. Si picatura care a umplut paharul. Al meu, ca al lui, saracutul, se golise de tot. Se plangea ca pauzele nu-i mai apartin, ca trebuie sa fie in cinci locuri in acelasi timp si ca atunci cand copiii faceau galagie in timpul orei, chiar daca le spunea sa se potoleasca, nu-l ascultau. Si stii de ce, mami, pentru ca vocea mea nu se aude! E prea slaba, mami, nu pot sa-i acopar! Sunt prea multi! Si prea galagiosi!
Putere pentru un introvertit
Puteam vorbi cu doamna, aveam toata dreptatea din lumea daca ii sugeram sa-si angajeze un bodyguard. Dar introvertita din mine nu m-a lasat sa ma expun unei asemenea situatii. Si nici pe copilul meu.
Mama de introvertit
In schimb, m-am transformat in consilierul sefului clasei. La ce se intampla in clasa aia, avea nevoie de mine! Daca mie mi-a luat 30 de ani sa inteleg ca nu sunt bolnava, ci doar introvertita. Copilul meu va primi acum, la noua ani, prima injectie cu… habar n-am cum sa o numesc… a, ba da, cu idei salvatoare! Si lectia asta va fi pentru toti extrovertitii care se cred buricul pamantului!
