Un parinte vorbeste uneori mai mult decat trebuie. Si vorbeste. Mai ales atunci cand vrea sa instaureze linistea si ordinea. Cand vrea sa disciplineze, sa traga semnale de alarma.
Daca si tu esti parinte, atunci esti de-al nostru. Si tu vorbesti mult. E o reactie normala: sa turui si sa incerci sa livrezi cat mai multe intr-un timp cat mai scurt. Insa, in acelasi timp, e o reactie caraghioasa, pentru ca, de fapt, prin aceast vorbit si batut apa in piua la nesfarsit il faci pe al tau copil mai surd decat de obicei. El se imunizeaza la prelegeri, invata sa se protejeze si, mai ales, se indeparteaza de tine.
„Mai mult, vorbitul intr-una in fata unui copil activat emotional este cum nu se poate mai eficient. Cand este coplesit de emotie, unul dintre cele mai putin eficiente gesturi este acela de a-i vorbi, incercand sa il facem sa inteleaga rationamentele noastre. Pur si simplu nu ajuta cu nimic sa te lansezi in explicatii”, scriu Daniel Siegel si Tina Payne Bryson in cartea „Inteligenta parentala” aparuta la Editura Flori de Papadie.
E important sa nu uiti ca un copil mic nu e capabil sa inteleaga explicatiile logice intr-un moment de criza. Nu uita ca ei au creierele under construction si ca partea rationala nu a aparut inca. „Cand este ranit, furios ori dezamagit, partea logica a creierului superior nu functioneaza complet. Asta inseamna ca recursul lingvistic la ratiune nu este cea mai buna idee daca vrei sa il ajuti sa isi recapete controlul emotiilor si sa se calmeze.”
Unde mai punem ca, de multe, in astfel de cazuri, cuvintele toarna gaz pe foc. Pentru ca in acele momente, copiilor le vine sa ne urle din adancul rarunchilor: TACI.
”
Asadar, dragi parinti, lasati-o mai moale cu vorbitul in momentele X. Stati in pace, ascultati-va copilul, linistiti-l si validati-l.
Nu interpretati, nu explicati, nu trageti concluzii. Ascultati. Treceti dincolo de cuvinte.
„Incearca sa intelegi si sa cauti DE CE-ul din ceea ce se petrece in interiorul copilului. Acorda atentie emotiilor copilului si fii pe deplin prezent acolo…Acum nu este momentul pentru explicatii si invatare. Acum este momentul pentru ascultare, pentru a fi langa copil si a-i oferi ocazia sa se exprime.”
