Copilul cu deficit de atenție. Simptome, cauze și manifestări

Copilul cu deficit de atenție este și el tot un copil. Nu trebuie să-l tratezi diferit, ci doar cu multă atenție și iubire. Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) este o afecțiune a creierului caracterizată printr-un set de comportamente care provoacă neatenție constantă și/sau hiperactivitate-impulsivitate. Acestea pot interfera cu funcționarea și dezvoltarea neurologică a copilului afectat.

 

Copilul cu deficit de atenție. Simptome

Pe scurt, principalele simptome ale ADHD sunt:

  • lipsa de concentrare;
  • hiperactivitate;
  • impulsivitate.

Majoritatea copiilor sănătoși sunt neatenți, hiperactivi sau impulsivi din când în când. Este normal ca preșcolarii să fie distrași cu ușurință și să nu se poată concentra prea mult pe o activitate. Chiar și la copiii mai mari și adolescenți, capacitatea de concentrare depinde deseori de interesul pe care îl au pentru o anume activitate.

La fel stau lucrurile și când vorbim despre hiperactivitate. În mod normal, copiii mici sunt plini de energie și ar putea să epuizeze energia oricărui adult înainte de a obosi ei. Pot deveni, de asemenea, mai activi atunci când sunt obosiți, flămânzi, anxioși sau într-un mediu nou. Mai mult, există copii care sunt mai activi decât colegii lor. Asta nu înseamnă că sunt bolnavi.

Conform specialiștilor, pentru a putea fi diagnosticat un copil cu ADHD, este necesar să fie observate simptomele în două situații diferite timp de cel puțin șase luni. Pentru a evalua astfel, dacă anumite trăsături de comportament sunt diferite de cele ale altor copii de aceeași vârstă.

Simptomele ADHD tind să fie observate încă de la o vârstă fragedă, iar mai târziu devin mai evidente în prezența unor schimbări specifice (ex. începutul școlii). Conform specialiștilor, majoritatea cazurilor sunt diagnosticate între 6 și 12 ani.

Copilul cu deficit de atenție. Cauze

Până în prezent nu sunt cunoscute cauzele care stau la baza dezvoltării sindromului, însă se presupune că acestea pot fi rezultatul unei combinații de factori:

  • genetice;
  • de mediu.

La un moment dat, se credea că ADHD se vindecă spontan odată cu creșterea, dar acest lucru nu este adevărat. Simptomele se îmbunătățesc adesea atunci când copilul crește și învață să le gestioneze și, prin urmare, se reduc efectiv odată cu vârsta. Cu toate acestea, mulți adulți care manifestă această tulburare pot continua să aibă probleme, adesea asociate și cu afecțiuni conexe (precum tulburări de somn și anxietate).

Această tulburare are tendința să reapară în anumite familii, iar cercetările sugerează că atât părinții, cât și frații unui copil care a fost diagnosticat cu deficit de atenție sunt asociați cu un risc de 5 ori mai mare decât populația generală de a suferi, la rândul său, de aceeași tulburare.

Copilul cu deficit de atenție. Clasificarea simptomelor bazată pe prevalența elementelor

1. Hiperactivitate-impulsivitate

Copilul care suferă de tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție prezintă cel puțin șase dintre următoarele simptome dacă vârsta lui este mai mică de 17 ani și are cinci sau mai multe dacă are o vârstă egală sau mai mare. Simptomele trebuie observate în cel puțin două situații diferite timp de cel puțin șase luni.

  • Este neliniștit și agitat;
  • Copilul nu este capabil să rămână așezat atunci când este necesar;
  • Copilul nu se poate abține să alerge și să se cațere chiar și atunci când nu îi este permis;
  • Nu este capabil să joace sau să participe la activități recreative care implică tăcere;
  • Este adesea „în mișcare”, ca și cum ar fi „condus de un motor”;
  • Vorbește excesiv;
  • Răspunde fără să stea pe gânduri;
  • El are dificultăți în așteptarea rândului său;
  • Îi întrerupe pe cei care vorbesc, intră în jocul altor copii etc.

2. Lipsa de concentrare

Adesea este o mare provocare să organizeze sau să termine o sarcină, să fie atent la detalii, să urmeze instrucțiuni sau conversații. Copilul este ușor distras și tinde să uite detalii despre rutina zilnică.

3. Elemente combinate ale ambelor manifestări (cea mai comună formă)

  • Nu reușește să acorde atenție detaliilor sau face greșeli de distragere în activitățile școlare sau în timpul altor activități;
  • Are dificultăți în a-și menține atenția asupra sarcinilor sau activităților de joc;
  • Nu pare să asculte când i se vorbește direct;
  • Nu respectă instrucțiunile și nu reușește să termine sarcinile școlare sau activitățile care i-au fost atribuite;
  • Are dificultăți în a se organiza;
  • Evită, nu-i place sau e reticent în a face temele care necesită efort mental pe o perioadă lungă de timp, la școală, acasă la serviciu;
  • Acesta pierde materialul necesar pentru sarcini și alte activități (de exemplu, materiale școlare, creioane, cărți, instrumente, portofele, chei, documente, ochelari, telefoane mobile);
  • Este ușor distras;
  • Este adesea nepăsător în activitățile zilnice.

 

 

 

My title page contents