Copilul tău e certat mereu de profesor și intervii de fiecare dată? Odată ce copilul merge la școală și rămâne în grija învățătorului și a profesorului, acesta va trebui să simtă același confort ca atunci când este cu părinții săi dar, totodată, va trebui să fie ajutat să-l vadă pe profesor ca pe un alt punct de referință, paralel cu cel al mamei și tatălui. Într-o relație de stimă și respect reciproc, copilul nu va pune la îndoială autoritatea profesorului.
Trebuie admis că profesorii sunt cei care iau locul părinților în timpul orelor de școală. De aceea, este foarte important ca părinții să stabilească o relație de prietenie și respect, precum și de încredere. Însă, uneori instinctul parental de protecție nu folosește judecata obiectivă atunci când vine vorba de copii. Ceea ce este de înțeles. De asemenea, este adevărat că un copil se comportă într-un fel acasă, iar în altul la școală. În consecință, părinții cunosc atitudinile copilului într-un anumit mediu și zonă de „confort”. În timp ce profesorul cunoaște copilul și comportamentul acestuia într-un alt mediu, în timp ce se confruntă cu dinamici total diferite de cele pe care le trăiește acasă.
De aceea, părinții trebuie să colaboreze întotdeauna cu profesorul în privința educației copilului, pentru a susține învățăturile date la școală și acasă. Și mai presus de toate, să se adreseze profesorului într-un mod complet egal și niciodată cu o atitudine de superioritate.
Metodele de predare și tehnicile educaționale expuse de către profesor copilului trebuie să fie absolut respectate. Dacă există ceva care nu te convinge pe tine ca părinte, este întotdeauna recomandat să vorbești cu profesorul, în timp ce copilul nu este prezent. Evident, în această dinamică de colaborare, nici limitele comportamentale ale mamei sau părintelui în general, nici cele ale profesorului nu trebuie niciodată depășite.
Copilul tău e certat mereu de profesor? Colaborați în armonie. Ce să nu-i spui profesorului. Iată câteva exemple:
1. Sunt neliniștită când îl las la școală
O astfel de afirmație ar putea fi percepută într-un mod oarecum degradant și disprețuitor de către profesor. Deoarece denotă nu numai lipsa de încredere în profesor ca persoană, ci și lipsa de încredere în metodele și abilitățile educaționale ale profesorului. Mai mult, o atitudine deosebit de anxioasă din partea mamei nu îl ajută pe copil să stea liniștit în clasă și să se adapteze atmosferei și cerințelor din clasă.
2. Copilului meu nu-i place să vină la școală
Cu această afirmație arunci în întregime responsabilitatea lipsei de interes a copilului pe umerii profesorului. Mai bine ar fi să ceri ajutorul profesorului și să investigați împreună, pentru a afla de ce copilul nu se simte bine sau dacă există dificultăți de conștientizare a sarcinilor primite la școală. Pe scurt, încercați să aflați împreună de ce nu vrea copilul să vină la școală.
3. Cred că există o diferență de tratament între fiul meu și ceilalți elevi
O atitudine „paranoică” și „controlatoare” din partea mamei față de profesor este cea mai greșită atitudine atât pentru stabilirea unei relații pozitive cu profesorul, cât și pentru interacțiunea elev-profesor, elev-clasă. Pe de altă parte, încrederea deplină și ajutorul reciproc, într-o atmosferă senină și fără tensiuni, este absolut calea de urmat între părinți și profesori.
4. Copilul primește prea multe teme
În loc de această observație, ar fi mai bine să spui, de exemplu, „observ că copilul meu are dificultăți în îndeplinirea tuturor sarcinilor, ce am putea face?” sau „Ce am putea face pentru a ușura problema într-un moment delicat al copilului?”. Astfel, profesorul va fi imediat disponibil în înțelegerea și rezolvarea problemei, în loc să „se închidă”.
5 . Nota aceasta nu mi se pare corectă!
Înlocuirea ta ca mamă sau părinte cu un evaluator al școlii și notelor copilului este o atitudine negativă, de asemenea. Deoarece ar fi suficient să colaborezi cu profesorul, pentru a-l ajuta pe copil să-și repare nota și să-l urmărească mai atent în timpul efectuării temelor. Astfel, îți vei motiva copilul să se descurce mai bine data viitoare, și te vei deschide și către judecata critică și constructivă a profesorului, care, în orice caz, lucrează întotdeauna la îmbunătățirea abilităților copiilor.
6. Copilul se plictisește la ore
Practic, îi spui profesorului nu numai că lecțiile acestuia sunt plictisitoare, ci mai presus de toate că este incapabil să capteze atenția elevului pe durata lecției. Evident, există profesori și profesori, dar, din fericire, cei mai mulți dintre ei se dedică elevilor într-un mod energic și constructiv. Prin urmare, este bine să fii atentă la felul în care se comportă copilului și pentru că acesta poate fi ușor distras. Apoi, împreună cu profesorul să investigați pentru a recupera atenția pierdută.
7. Fiul meu ar trebui să schimbe locul, pentru că nu se înțelege bine cu colegul său
Este recomandat ca părintele să evite absolut intruziunea în dinamica dominantă a clasei. Cu excepția cazului în care sunt suspectate cazuri evidente de agresiune. Mai degrabă, sfătuiește-ți copilul să vorbească întotdeauna cu profesorul despre orice probleme sau nemulțumiri ce apar în cadrul orei. Sau să îl informeze direct pe profesor despre existența unui anumit disconfort. Acesta va gestiona situația apărută.
8. Vom schimba școala anul viitor
Dacă există această opțiune, nu este absolut necesar ca părinții să o evidențieze. Cu siguranță, părinții pot vorbi despre asta cu profesorul pentru a vedea dacă poate fi evitată o astfel de schimbare radicală. Altfel, cât timp va rămâne în școala respectivă, copilul va trebui să se comporte întotdeauna civilizat și respectuos.
