Atunci cand ai copii, cauti activitati faine si savuroase de experimentat. Momente in care sa le fii alaturi si clipe de invatare. Si iata o sugestie.
Asa ca am ales sa mergem la teatru. La Ion Creanga. La spectacolul „Frumoasa din padurea adormita sau povestea unei treziri”. Si a fost o alegere foarte inspirata.
Ne-am imbracat frumos – mai ales fetele – cu rochite, cu margelute, cu gentute, cu pantofiori de dans. Si duse am fost. Cu tati ne-am intalnit la locul faptei.
Foaierul era relativ plin cu pariniti, bunici, copii mici si mari. Si ce bine ca a fost asa!
Piesa este surprinzatoare, iar actorii savurosi. Chiar daca este o adaptare a povestii originale, spectacolul seduce. Un decor modular, niste costume spectaculoase si niste palarii foarte faine. Copiii sunt luati pe sus. Actorii vin catre ei, arunca cu sclipici, cu petale, cu vraji, iar picii sunt pe jos adunand tot ce cade. Copiii se simt liberi. Participa la piesa, dau replici, pentru ca traiesc direct ceea ce e pe scena. De ce? Pentru ca si noi, spectatorii suntem pe scena.
„Rose nu te duce la fus”. „Ia uite ce rochie are regina!”. „Dar de ce mananca castraveti regina? „Dar de ce regele e prostanac?”. „Vreau si eu palarie ca regina”. ”Vreau si eu sa mananc din tortul lui Rose. Oare ne dau si noua?”. Acestea sunt cateva dintre replicile din sala, care vin dinspre copiii spectactatori. Pentru ca, dupa cum v-am zis, copiii traiesc si ei povestea Adormitei. Povestea trezirii ei si alegerile ei facute cu inima.
E minunat sa vezi cat de deschisi si de sinceri sunt copiii. Ei uita de ei si trec dincolo. Se lipesc de actori. Leaga prietenii si devin ei insisi personaje.
Pentru ca finalul piesei nu e doar despre trezirea Adormitei. Ci si a noastra, a privitorilor. Dintr-un vis frumos.
Va indemn sa mergeti sa vedeti piesa. E foarte faina!
Ah! Si nu uitati, sa luati flori cu voi. Aveti cui sa le dati, o sa va faca placere. Plus ca e atat de placut sa oferi flori!
