Ajută-ți copilul să-și exprime emoțiile și eliberează-l de stres! Pedagogii susțin că e important pentru copii să-și exprime emoțiile și să fie ei înșiși. De altfel, aceasta este o realizare importantă, mai ales în perioada adolescenței.
A ne arăta lumii exact cum suntem nu este întotdeauna atât de simplu. Judecata continuă a celorlalți cântărește foarte mult asupra vieții noastre de zi cu zi. Ceea ce ne determină, mai degrabă, să ne asumăm temperamentul puternic și încrezător al altcuiva, decât să arătăm partea slabă a noastră.
Disimularea emoțiilor lor nu este doar o caracteristică a adulților. Chiar și copiii folosesc adesea un fel de mască de protecție, atunci când sunt în grupul de colegi sau doresc să ascundă o minciună părinților.
Ca adulți, am avut mulți ani la dispoziție să învățăm cum să ne procesăm emoțiile și să le exprimăm în moduri respectuoase, neexplozive. Copiii mici, în schimb, nu au un astfel de timp la dispoziție pentru a-și forma o astfel de experiență. Din punct de vedere al dezvoltării, nu sunt capabili să-și încetinească și să-și proceseze gândurile înainte de a se transforma în reacții turbulente.
Ajută-ți copilul să-și exprime emoțiile. Este foarte important!
Specialiștii sunt de părere că nu este sănătos pentru copii să-și înăbușe emoțiile negative cum ar fi furia, frica, tristețea sub o formă aparentă de liniște. Mai mult, cercetătorii au descoperit că acei copii care au părinți deschiși, cu spirit liber, care își exprimă starea de spirit, învață la rândul lor să fie mai deschiși în fața părinților și a celorlalți. Și să fie mai spontani, fără teama de a fi judecați.
Faptul că sunt judecați de colegi și de către părinți, le oferă adesea unor copii un sentiment de protecție printr-un fel de armură sau mască. Acest lucru le-ar putea compromite dezvoltarea naturală a personalității. Nefiind spontan în gesturi, cuvinte, precum și atitudini și chiar mod de îmbrăcare creează un „eu fals” copilului. Acesta nu îi aparține copilului și nu nu reflectă felul lui de a fi ca persoană..
Trecerea la adolescență
Odată cu preadolescența și adolescența, sentimentul de apartenență la grup este foarte puternic. Fetele se imită una pe alta în privința aspectului fizic, al machiajului. Acestea preiau repede comportamente una de la alta. În timp ce băieții se iau drept model unul pe altul pentru forță și caracter.
A nu fi la acel nivel special… duce la izolare. Precum și la scăderea stimei de sine și încredere în abilitățile cuiva.
Ajută-ți copilul să-și exprime emoțiile. Dezvoltă-i inteligența emoțională
A trăi în libertate emoțională este baza unui echilibru care poate fi atins de fiecare membru al familiei. Părinții care își învață copilul să nu se teamă de judecata celorlalți, ci să-și exprime cu seninătate gândurile, emoțiile și felul său de a fi față de cei din jur, creează în copil încrederea necesară pentru a se deschide către lume, fără teamă de a fi judecat.
Împărtășirea emoțiilor
A-ți putea împărtăși emoțiile, a te putea deschide și exprima sunt elemente fundamentale ale relației educaționale. Astfel, îl vei determina pe celălalt să participe la experiențele tale, atât pozitive cât și negative. Adesea, când copiii se întorc de la școală sunt întrebați cum au decurs orele, dacă au fost ascultați sau dacă au îndeplinit o sarcină în clasă, lăsând deoparte toate acele aspecte care afectează sfera emoțional-relațională. De puține ori, de fapt, părinții își întreabă copilul: „Ai fost bine la școală astăzi?” sau „Te-ai distrat?”. Astfel, emoțiile copilului sunt puse deoparte pentru a acorda o mai mare importanță aspectului didactic. Fiecare copil, de orice vârstă, trăiește zilnic experiențe plăcute și neplăcute. Pot fi sfârșitul unei prietenii, o ceartă cu un coleg sau cu un profesor, împăcarea cu un coleg căruia părinții îi acordă puțină importanță. Pot apărea diverse situații, de regulă mai puțin plăcute.
Încrederea în sine
Avem tendința adesea de a ne ascunde calitățile, de teamă să nu le arătăm altora, fie din rușine, frică sau dorință puternică de acceptare a grupului de colegi. Ceea ce contează cel mai mult pentru copii și adolescenți este nevoia de a fi auziți în primul rând de noi, adulții. În primul rând de părinți, apoi de profesori și așa mai departe. Grupul este uneori doar ultima soluție în care să se refugieze copilul și să găsească acceptarea. Specialiștii sunt de părere că dacă acceptarea eșuează și baza familiei este fragilă, se generează automat un mecanism de deghizare a personalității, pentru a garanta supraviețuirea.
Combaterea fricii de judecată
De multe ori, un copil își ascunde fragilitatea pentru a mulțumi un tată care îi cere să fie puternic și hotărât. Sau poate că o fată urmează un curs de muzică doar pentru a-i face pe plac mamei sale. Dacă limitezi pasiunile și dorințele copiilor de la o vârstă fragedă, cerându-le să fie mereu protagoniști și perfecționiști, poate că vor deveni adulți calificați în vreun sport sau profesie, dar nu vei știi că ți-ai făcut copiii nefericiți.
Prin urmare, părinții trebuie să îi învețe pe copii să-și exprime emoțiile și îndoielile. Fără teama de a greși sau de a fi pedepsiți. Furia, frica, precum și tristețea și rușinea sunt emoții fundamentale pentru a face față experiențelor zilnice. Ceea ce contează este să le poți înțelege și apoi să le folosești în cel mai bun mod. Fără teama de a te simți inadecvat sau judecat. Același lucru se aplică și profesorilor care, de cele mai multe ori, acordă prioritate programului didactic și acordă puțină atenție atmosferei senine care urmează să fie stabilită în clasă.
