Sunt atat de multi copii care uita sa fie copii. Sunt atat de multi copii mari. Sunt atat de multi copii insingurati pe tablete. Sunt atat de multi copii secatuiti pe dinauntru. Copii pentru care care realitatea devine o „boala” sufleteasca. Cum faci atunci? Cand mergi la psihiatru?
Copiii sunt niste persoane mai speciale, care au nevoie de o abordare altfel. De aceea, ei au nevoie de un parcurs special. “Daca vorbim de copii, eu le-as recomanda parintilor sa ajunga intai intr-o clinica sau cabinet de psihiatria copilului si adolescentului, si apoi, dupa ce s-a exclus o patologie grava (care sa aiba nevoie de dispensarizare sau chiar internare psihiatrica) sa isi continue demersul cu un psihoterapeut”, ne explica Cristina Petrescu Ghenea, medic specialist in psihiatria copilului si adolescentului, psihoterapeut de cuplu si familie.
Cand mergi la psihiatru?
Te sperie gandul de a merge la psihiatru? Intri in panica? Te gandesti la ce e mai rau? Nu ai de ce. Insa e important sa stii pe ce mizezi. “Lucrand mai multi ani in clinica de la Obregia am avut ocazia sa vad multi copii ”tinuti pe loc” datorita unei evaluari incomplete sau incorecte. Daca ar fi vorba de copilul meu sau al unor prieteni, la cele mai mici semne de intrebare, fie ca sunt ridicate de parinti, de o bunica, de o educatoare sau o invatatoare, as trece intai pe la un pedopsihiatru si abia apoi, in functie de recomandarile acestuia as merge mai departe. In acest caz eu cred ca merita sa suflam si in iaurt”, puncteaza Cristina Petrescu Ghenea.
Abuzul e la ordinea zilei
Si totusi de ce ajung atat de multi copii si adolescenti din ziua de azi la psihiatru? Ce se intampla? Ce ii arde pe dinauntru? Ce ii consuma si ce ii raneste?
“Atunci cand vorbim de copii, cele mai frecvente sunt problemele de neurodezvoltare precum tulburarile din Spectrul Autist si intarzierile in dezvoltarea limbajului. Lor li se adauga patologia care asociaza hiperactivitatea, inatentia si opozitionismul. Observatie!!! Aici, as fi mai precauta cu termenul de ADHD, deoarece nu toti copiii hiperactivi si inatenti au ADHD. Adolescentii, pe de alta parte, se prezinta frecvent cu tulburari depresive si/sau anxioase. Cauza? Microclimatul din familie si presiunile mediului academic romanesc. Atat in familii, cat si la scoala, abuzul fizic si emotional este mai degraba regula decat exceptie, din pacate”, marturiseste specialista.
Totul incepe cu NOI
Situatia nu e deloc roz dupa cum vedeti, iar realitatea zilei de azi e mult diferita fata de realitatea zilei de azi din copilaria noastra. Copiii nostri sunt tristi, stresati, insingurati, parasiti si atunci de ce sa te mai miri ca sanatatea lor mintala si sufleteasca se duce pe apa sambetei…
Integritatea si senintatatea copiilor nostri incepe mai intai de toate cu noi insine – cu adultii. “In momentul in care realizam ca ”butoanele” pe care ne apasa copiii, partenerul sau cei din jur ne apartin, atunci avem un punct de plecare. Sunt, de fapt probleme ale noastre, din trecut, nerezolvate, dar putem incepe sa privim relatia parinte-copil din cu totul alta perspectiva. Cu toate acestea, drumul de la constientizare la schimbare este lung si anevoios. Trebuie sa ne acordam timp. Atat noua, cat si copiilor. Avem nevoie de tarie ca sa nu abandonam in favoarea activitatilor zilnice”.
Nu exista copil perfect
„E important sa rezistam tentatiei de a la ne lasa doborati de obiectivele pe termen scurt precum notele sau ajunsul la job si scoala la timp. Ceea ce conteaza sunt cele doua mari obiective pe termen lung la care orice parinte ar trebui sa se gandeasca: autonomia viitorului adult si increderea in relatia parinte-copil. Pentru asta, trebuie sa renuntam la ideea utopica de parinte perfect, copil perfect sau familie perfecta. Trebuie, de asemenea, sa ne iasa din cap ideea conform careia copiii nostri ne datoreaza ceva, orice si ca se afla pe aceasta lume pentru a ne implini noua vreun vis”, adauga Cristina Petrescu Ghenea.
