Copiii sunt oglinzile noastre. Mai exact oglinzile copilariei noastre, ale ranilor ascunse sau uitate, ale felului in care mama a tipat sau ne-a lovit acum multi ani. Copiii vin sa ne vindece si sa ne elibereze. Asta daca noi ii lasam si devenim constienti. Dr SHEFALI TSABARY ne explica in cartea „Parintele constient”, publicata de Editura Trei, de ce copiii nostri sunt perfecti asa cum sunt.
Ca niste bureti, copiii nostri ne absorb toate prostiile si nebuniile. Din acest motiv, trebuie sa constientizam emotiile cu care ne confruntam si pe care li le impunem cu forta. Nu ii putem invata pe copiii nostri decat perspectivele pe care le‑am inculcat in propria viata. Daca ne vad ca ne transferam mereu sentimentele asupra altora si ne vad cum dam vina pe altii pentru lipsa cu care ne confruntam, copiii nostri vor trai si ei la fel. Daca observa ca suntem deschisi la ocaziile de introspectie si suntem capabili sa ne recunoastem defectele, vor invata sa fie neinfricati in privinta defectelor si capabili sa le depaseasca.
Parentajul constient presupune ca in cadrul interactiunilor cu copiii nostri sa ne punem intrebarea „oare interactionez constient cu copilul meu sau sunt influentat de trecutul meu?“.
Accentul cade mereu pe noi, parintii, si ne impune sa privim inauntrul nostru si sa ne intrebam „ce aduc eu in relatia aceasta acum, care imi apartine mie si nu trebuie dat copilului?“. Mai ales in primii ani, parintii functioneaza ca oglinzi pentru copiii lor. In consecinta, daca nu poti accesa bucuria ta, nu vei putea fi o oglinda a bucuriei copiilor tai. Astfel, li se interzice accesul la un aspect esential al fiintei lor. Cat e de trist pentru un copil sa nu poata fi capabil sa se bucure de esenta sa spontan vesela!
Constienta si inconstienta noastra se transmit nu doar prin durerea noastra evidenta, ci si prin energia pe care o emanam prin simpla noastra prezenta, chiar si daca nu spunem sau nu facem nimic. Astfel, copiii nostri invata multe din felul in care ii imbratisam dimineata, in care reactionam cand ne sparg vaza favorita, in care ne comportam in cazul unui accident de masina, in care stam si le vorbim, daca ne uitam sau nu cu adevarat la ce ne arata ei si daca suntem interesati de ceea ce ne spun. Observa cand ne insinuam in vietile lor cu intrebari si solicitari gratuite si simt cand ne indepartam de ei sau le facem observatii. Sunt impresionati de felul in care le laudam reusita, dar sunt si raniti cand ii demolam pentru esecuri. Sunt constienti de cum e sa fie in prezenta noastra cand stam cu ei in liniste si simt campul de
energie generat de acceptare sau respingere, pe care il simt in jurul nostru. Fiecare dintre aceste schimburi petrecute clipa de clipa transmite fie constientizare, fie lipsa ei.
Cum poti oferi ceva copiilor tai daca nu iti permiti mai intai sa te umpli din propria fantana? Daca nu esti implinit, iti vei folosi copiii pentru a te intregi. Ii vei invata cum sa traiasca alaturi de temerile tale neconstientizate, golul respins, minciunile uitate — fara a fi vreo clipa constient ca o faci. Aceasta e puterea ratacirii nerecunoscute.
Prin intermediul copiilor nostri, avem locuri de orchestra la operele complete ale imaturitatii, dat fiind ca ele evoca emotii puternice in noi, care ne pot face sa simtim ca nu detinem controlul — cu toata frustrarea, nesiguranta si teama care vin la pachet cu senzatia respectiva.
Desigur, nu copiii nostri „ne fac“ sa ne simtim astfel. Ei nu fac decat sa trezeasca problemele emotionale nerezolvate din copilarie. Si totusi, fiindca odraslele noastre sunt vulnerabile si, in mare masura, lipsite de putere, ne simtim liberi sa dam vina pe ele pentru reactivitatea noastra. Doar acceptand faptul ca nu copiii nostri constituie problema, ci propria lipsa de constientizare, putem deschide calea transformarii.
Cum de am devenit atat de reactivi? Nu numai ca mostenim anumite scenarii egotice si roluri din familia originara, ci mai mostenim si o semnatura emotionala. In spatele fiecarui rol si scenariu se afla o amprenta emotionala unica. Lucrul acesta se intampla deoarece, in copilarie, suntem intr‑o stare de fiinta, nu de eu, ceea ce inseamna ca nu avem formate mecanismele defensive si suntem susceptibili la energia emotionala din jurul nostru. Din punct de vedere energetic, interactionam cu starea emotionala a parintilor nostri, absorbindu‑le amprenta emotionala, pana cand energia respectiva devine propria marca emotionala. In afara cazului in care, la un moment dat in decursul vietii noastre, devenim constienti de energia emotionala pe care am absorbit‑o de la parintii nostri, vom ajunge inevitabil sa transferam amprenta aceasta copiilor nostri.
Text preluat din cartea „Parintele constient”, scrisa de Dr SHEFALI TSABARY si aparuta la Editura Trei.
Cartea poate fi gasita aici: http://www.edituratrei.ro/carte/dr-shefali-tsabary-parintele-constient-cum-sa-ne-transformam-pe-noi-pentru-a-avea-copii-puternici/2856/
„
