Disciplinarea pozitivă este o tehnică parentală bazată pe bunătate, dragoste și încredere. Aceasta îl va face pe copil să se simtă respectat și iubit, ceea ce ar trebui să încurajeze în viitor un comportament bun.
Părinții și bunicii noștri poate că nu prea au ținut cont de faptul că disciplinarea pozitivă are mai multe avantaje și aduce mai multe beneficii decât ”milităria” în care au fost ei crescuți. Dar vremurile și oamenii se schimbă, la fel și tehnicile de educație.
Compasiune în loc de pedeapsă
Cei mai mulți părinți sunt tentați să răspundă unei crize de nervi a copilului cu strigăte și mustrări. Cum se simte cel mic? Rănit, rușinat, umilit. Această disciplinare negativă, care implică pedepsele fizice și verbale, declanșează în copil frica și neîncrederea, dar scad și stima de sine. Când copilul se simte rușinat, acele părți ale creierului în care se formează învățarea comportamentelor noi, se blochează. Rușinea și scăderea stimei de sine anulează energia de care copilul are nevoie pentru a învăța comportamentele bune. Practic, în creierul copilului va rămâne blocat comportamentul rău. Iar dacă părintele va răspunde cu disciplinare negativă, sunt toate șansele ca cel mic să repete comportamentul rău.
Ai încercat vreodată să răspunzi unui comportament urât cu compasiune în loc de pedepse? Disciplina pozitivă asta înseamnă: să respecți, să asculți și să recompensezi comportamentele bune cu iubire.
Limite și recompense
Pentru a nu se înțelege greșit, este de precizat că susținătorii tehnicii pozitive nu doresc eliminarea totală a noțiunii de disciplină. Secretul stă în a stabili limite, a urmări respectarea lor și a utiliza disciplinarea pozitivă ca instrument de învățare și recompensare a comportamentelor bune. Copilului va trebui să i se spună de fiecare dată că este iubit dar că va trebui să învețe din propria greșeală.
Consecvență în disciplinare
Cel mai bun mod de a trata comportamentele provocatoare ale copilului este de a le preveni. Deși acest lucru nu va fi mereu posibil. Ei bine, când se întâmplă ca cel mic să aibă un comportament rău, important este ca părintele să reacționeze mereu în același fel. Dacă nu există o consecvență în disciplină, copilul poate deveni confuz. Este greșit ca o dată să abordezi disciplinarea pozitivă și altă dată să țipi la el și să-l pedepsești.
Disciplinarea pozitivă
Iată cinci pași de disciplinare pozitivă atunci când copilul are o criză de nervi:
1. Ignoră-i comportamentul. Prefă-te că nu îl vezi și nu îl auzi când țipă și se tăvălește pe jos.
2. Supraveghează-l de la distanță pentru a-l ști în siguranță. Îndepărtează orice obiect de care ori cu care se poate lovi (mobilier, jucării sau alți copii).
3. În cazul în care criza de nervi este atât de puternică încât își poate face rău singur, imobilizează-l, dar cu blândețe.
4. După ce s-a calmat oferă-i un pahar cu apă, îmbrățișează-l și spune-i că nu pe el ești supărată ci pe comportamentul lui.
5. Dacă este vorba despre un copil mic, redirecționează-i atenția către o activitate nouă și interesantă. Dacă este un copil mai mare discutați despre ceea ce s-a întâmplat și căutați împreună modalități de a gestiona situația mai bine data viitoare.
