Si ziua de azi e despre stres. Despre deadline-uri. Despre presiune. Despre goana catre scoala si catre birou. Despre vise pe care nu le poti pune in practica. Iza Nitoi ne povesteste despre stresul jobului de mama.
Luni dimineata. In multe familii din mediul urban, ceasul incepe sa ticaie la ora 06.00. Fara ragaz pentru trezire, rasfat, cafea, ghemuit inca 10 minute sub plapuma. In nici un caz intors pe partea cealalta. Milioanele de mame isi incep ziua.
Cursa mamelor
Pe jumatate adormita, ametita, iti incepi cursa. Pregatit mic dejun, impachetat gustarile, trezit copii, impins de la spate – baie, dinti, mancat, imbracat… astia inca dorm, nu inteleg ce li se intampla.
Fara sa ai timp sa iei si tu o gura din micul dejun, cu cafeaua in cana (si cateodata pe pantaloni), impingi copii in masina. Demarezi in tromba, sperand in secret ca o sa ajungi inaintea sefului, macar azi. Frana!!! Ai uitat ca azi e zi de sport la cel mic! Inapoi dupa echipament.
Iesi in sosea. Totul blocat. Esti un pachet de nervi. N-o sa ajungi nici azi. Vor intarzia si copiii. Iti vine sa musti pe cineva. Claxonezi. Esti claxonata inapoi. Te uiti in jurul tau! La coada multe mame, cu ochii injectati de nervi si somn, luptandu-se pentru cateva minute in drum spre scoala.
E luni dimineata.
Cand ajungi (in sfarsit) la serviciu, surpriza: clientul a refuzat proiectul tau, asa ca esti din nou la linia de start. Dupa o zi incarcata, ca sa nu spui mizerabila, ai alte ganduri. Ce-ar fi sa iti faci firma ta ca macar sa te enervezi pe banii tai?
Ei bine, aventura continua si pe mai departe. Ajungi (ultima, ca de obicei) la “aftar”. O incasezi si acolo. Copii tai sunt prea neastamparati, deranjeaza si nu sunt atenti.
Cum sa fac?
Ok, asta e, stiu, dar voua va dau bani tocmai ca sa-i educati, nu? Eu cand as putea sa ma ocup si de asta?!
Ii indesi din nou in masina. Te asteapta cel putin o ora de trafic, aceleasi mame tarandu-se spre casa. Noroc cu drumul asta ca-ti poti da ultimele telefoane de job. Mai verifici un facebook. Te mai auzi cu o prietena. Trantesti un “mai incet ca vorbesc la telefon!” spre bancheta din spate atunci cand nivelul de zgomot depaseste limita.Te simti vinovata amintindu-ti ca toate cele citite de tine despre parenting incrimineaza o asemenea atitudine.
Odiseea continua si acasa
Acasa deschizi cu o miscare laptopul, cu cealalta scoti rufele din masina. Trimiti copii la teme, pregatesti ceva in fuga pentru cina.
Pe la 10 culci copii, sperand sa nu adormi si tu langa ei. Poate mai prinzi un episod din Anatomia lui Grey si un pahar cu vin impreuna cu sotul.
Dar copii au un efect puternic sedativ, asa ca in 90% din cazuri nu te mai ridici pana la 12. Atunci, iti intepeneste umarul. E cazul sa te tarasti in patul tau.
Maine e marti…
Acest scenariu ar fi putut fi subiectul unei comedii copioase despre un viitor improbabil, pe vremea cand eram noi copii.
Iti suna cumva cunoscut?
E din pacate real, si este “business as usual” pentru aproximativ 3 milioane de mame cu copii de scoala din Romania.
Generatia X
Vedeti noi, Generatia X am crescut. Si, din tineri rebeli, ne-am transformat in cea mai stresata generatie de dupa razboi. Iar daca ar fi vorba doar de noi, ar fi ok, fiindca ne-am facut-o, am putea spune, cu mana noastra (goana dupa pozitie, recunoastere, proprietati, status, etc – dar despre asta alta data).
Dar noi, Generatia X, am facut copii. Milioane de copii. Si asa cum in mod fatidic limba noastra subliniaza, in foarte multe feluri, copiii nostri sunt ale noastre cópii…
Stresul, aceasta notiune larga si intens uzata, are proprietatea de a fi puternic contagios. Iar cei mai susceptibili la a se “molipsi” sunt cei mici. Conceptul de stres generational abia acum incepe sa fie studiat de psihologi, desi el creeaza efecte de ani buni.
Copii stresati
Pana la urma e logic sa te gandesti ca o generatie de parinti foarte stresati vor creste o generatie de copii foarte stresati.
Ceea ce e mult mai putin cunoscut, este faptul ca stresul poate induce modificari epigenetice ale genomului, care pot fi mostenite. Pe romaneste, stresul la care sunt supusi parintii pe parcursul vietii, induce unele modificari genetice in organismul acestora, iar aceste modificari se transmit ca atare urmasilor.
Ce face stresul din noi?
Cum se intampla asta? De cate ori trecem prin perioade de stress, in organism se elibereaza o serie de substante. Ele au rolul primordial de a seta reactia noastra la stresorul respectiv. Insa atunci cand stresul se prelungeste, aceste substante specifice nu se elimina, ramanand in circulatie. Prezenta lor poate modifica expresia unor gene (precum un comutator aprins/stins). Apoi, aceste gene se transmit asa cum sunt catre copii nostri, determinand astfel sensibilitatea lor initiala la stres.
Lupta cu noi insine
Prin urmare, data viitoare cand rabdarea se subtiaza precum gheata intr-o zi insorita de primavara ma gandesc la lupta aceasta surda cu mine. Lupta pentru perfectiune, pozitie, recunoastere. Ma gandesc cum ma submineaza si cum absurd ma indeamna sa iau decizii gresite. In super-turatia aceasta ii indemn si pe copii mei la performanta fara sa evaluez riscurile si componenta lor emotionala deja alterata de mediul in care traim. Se spune ca primul pas in vindecare este acceptarea si apoi intelegerea mecanismelor. Captura urbana suntem noi. Soriceii din spirala suntem chiar noi …si urmeaza copii nostri .
Caut solutii pentru ca acum…pentru mine roata a incetinit putin si pot privi inainte. Revin la o stare de gratie…incet
Foto – Shutterstock.
