Familiile monoparentale nu mai sunt de multă vreme o ciudățenie, o anomalie a societății. Deși normal este, totuși, ca un copil să crească alături de ambii săi părinți. Pentru că de ambii are nevoie, în mod egal. Unele studii au arătat că băieții care cresc fără tată, de exemplu, pot avea unele probleme de comportament.
Tabloul clasic al „împărțirii” copiilor în cadrul familiei este mama cu fiica și tatăl cu fiul. Asta pentru că există afinități de gen între ei. O mamă va ști mai bine decât tatăl să gestioneze relația cu o fată. De asemenea, și tatăl pe cea cu băiatul. Deși nu este deloc imposibil ca lucrurile acestea să stea mai bine „încrucișat”: mama cu fiul și tata cu fiica. Câtă vreme sunt prezenți ambii părinți, totul pare să fie sub control. Mai dificil este, poate, pentru băieții care cresc fără tată. Cărora le lipsește modelul masculin în formarea lor ca adulți.
Băieții care cresc fără tată
Societatea pare să pună un accent mai puternic pe prezența mamei în viața copilului. Aproape că se crede că fără ea lucrurile stau foarte rău. În realitate, foarte importantă este și prezența tatălui, a unuia implicat. Că doar prezența, fără implicare, nu are nicio valoare. Cel puțin în cazul copiilor de sex masculin, prezența tatălui are un efect major și profund, care se oglindește și în viața de adult. Băieții au nevoie de o figură masculină, de un tată, pentru a deveni la rândul lor bărbați. Fără această influență în viața lor, băieții riscă să devină bărbați cu probleme de comportament, cu instabilitate emoțională și cu relații sociale (și familiale) defectuoase. Iată motivele pentru care băieții care cresc fără tată au un mare dezavantaj:
Stimă de sine scăzută
Când un părinte este absent, copiii se pot învinovăți crezând că este ceva în neregulă cu ei. Aceștia cred că nu merită să fie iubiti. De asemenea, dezvoltă convingerea că părintele absent este rău și, prin genetică, va fi și el un copil rău. În lipsa interacțiunii cu figura paternă, băieții cresc nefiind siguri cum să se comporte ca soți și tați.
Comportament negativ
La vârsta adolescenței, băieții au în tată un etalon care le indică dacă sunt suficient de buni ca și viitori bărbați. Fără aprobarea paternă, băieții experimentează o traumă emoțională. Ceea ce poate duce la încercări de a dovedi că sunt. Acestea includ concurența acerbă cu alți băieți, implicarea în comportamente riscante și comportamentul de tip dur. Acesta din urmă, menit să sperie lumea ca să fie priviți ca bărbați… Studiile au arătat că băieții care cresc fără tată prezintă un risc mai mare de a abuza de alcool și droguri și de a avea probleme cu legea.
Dificultăți afective
Băietii care cresc fără figura paternă au, de asemenea, mai multe probleme de afectivitate cu proprii copii. Pentru că nu au experimentat niciodată legătura tată-fiu, nu știu cum să o dezvolte, la rândul lor. Crescând cu tatăl absent, au un risc mai mare de a fi la rândul lor absenți din viața copiilor lor. De ce? Pentru că acești bărbați nu au fost niciodată învățați cum să aibă relații sănătoase cu femeile și tind să aibă rate de divorț mai mari decât bărbații care au crescut cu tată.
Stres emoțional
Băieții care cresc fără tată prezintă niveluri de stres mai ridicate în fața provocărilor zilnice. O relație bună cu tatăl învață baiatul să rezolve mai ușor și mai bine diversele probleme. Bărbații care au crescut fără influența paternă sunt, de asemenea, mai predispuși la depresie și anxietate.
