Tonul obraznic. Il cunosti. Este suparator si pare proasta crestere. Dar este oare asa?Tonul obraznic reprezinta o provocare pentru multi parinti. Cum e la voi? Copilul tau vorbeste obraznic? Imblanzeste-l!
Copiii stiu ca acestia le sunt dedicati, tocmai de aceea, in preajma lor, isi exprima cu mai mare usurinta sentimentele. Incearca sa atraga atentia in moduri pe care in alte medii nu le-ar aborda. Atunci cand copilul tau este obraznic, incearca sa actionezi de la primul semnal si nu lasa situatia sa escaladeze.
Conecteaza-te cu copilul tau dupa ce tonul obraznic preia conducerea
In momentul in care copilul foloseste un ton obraznic, primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa te conectezi cu el. Acest fapt il va ajuta sa gandeasca, sa devina cooperant si sa ia decizii bune. Pedeapsa sau critica nu fac decat sa te indeparteze si mai mult de el. Mintea unui copil este deschisa pentru relatii calde, nu pentru distanta emotionala.
Ce poti face?
Incepe prin a-i spune ceva simplu care sa ii ofere informatia esentiala pe care doresti sa o transmiti. De exemplu, „Nu imi place cand aud oamenii vorbind pe tonul asta”, este o modalitate de a-i comunica ce te deranjeaza fara a a-l invinui. O varianta ar mai putea fi „Imi place mai mult atunci cand imi vorbesti calm/prietenos”.
Alege sa intervii intr-o maniera jucausa
Daca raspunsul la incercarea ta initiala nu este cel asteptat si atitudinea negativa da semne sa continue, copilul are nevoie de mai mult decat de un mic ajutor. Abordeaza-l intr-o maniera jucausa. Alege un animal de plus si vorbeste cu cel mic prin intermediul lui. Reactia copilului iti va spune mai multe despre gradul de suparare. Daca poate sa rada si sa se bucure de invitatia la joaca pe care i-ai facut-o, poti indeparta atitudinea morocanoasa prin cateva minute extra de joaca si ras. Acesta din urma este foarte important in restabilirea conectarii. Insa daca motivele sale de suparare sunt mai grave, va rezista propunerii tale si se va supara si mai tare. In acest punct joaca nu este de niciun ajutor, insa stabilirea unei limite da. Apropie-te, priveste-l in ochi si spune ceva de genul „Nu te pot lasa sa imi vorbesti asa. Stai langa mine si spune-mi ce s-a intamplat”. In acest, mod creezi un mediu sigur in care poate spune ce il supara. Copilul poate izbucni in lacrimi sau poate avea un acces de furie.
Da-i libertate de exprimare
Da-i copilului tau libertate de exprimare atunci cand are un acces de furie sau plange. Pe parcursul acestor episoade, el isi vindeca de fapt supararea. Numind ceea ce simte si eliberand emotiile prin plans sau furie, le slabeste din putere. Nu incerca sa il ingradesti in niciun fel. Daca nu plange, nu tremura, nu se exprima in nicio maniera corporala, impune limite in continuare pana ajunge in punct in care se elibereaza.
