Abuzul emotional e definit ca o serie de comportamente ostile sau marcate de indiferenta manifestate de catre care afecteaza stima de sine a copilului, deterioreaza sentimentul de realizare, diminueaza sentimentul de apartenenta, afectand dezvoltarea armonioasa a copilului. Altfel spus, abuzul emotional reprezinta esecul parintelui de a-i oferi micutului un sprijin, expunerea repetata a acestuia la situaţii al caror impact emoţional depaşeşte capacitatea sa de integrare psihologica.
Dintre toate formele de abuz, cel emotional este cel mai adesea trecut cu vederea, din cauza subtilitatii sale. A-l expune pe cel mic la conflictele din cuplu, amenintarea copilului cu violenta sau chiar cu abandonul („Plec in lume daca ma mai superi”), criticarea sau blamarea constanta a acestuia, ridiculizarea, discriminarea, umilirea, intimidarea, terorizarea, denigrarea, absenta manifestarii interesului fata de nevoile emotionale ale copilului (nu primesc iubirea, grija si atentia de care au nevoie din partea parintilor), etc. Toate acestea reprezinta forme de abuz emotional, avand consecinte negative pe termen lung.
A nu te simti iubit de parinti e o experienta nu doar dureroasa, ci uneori poate fi si foarte confuzanta. Figura de atasament reprezinta persoana spre care, in mod instinctiv, se indreapta cel mic in caz de nevoie, insa atunci cand o face se loveste fie de indiferenta, fie de nepasare sau poate chiar de sila. E un paradox – cel care ma iubeste, ma raneste. Alteori, aceasta experienta poate fi traita de cel mic, cu teama. Mai exact, daca micutul are nevoie de sprijinul parintelui, insa este respins de catre acesta, atunci unde ar putea gasi confort si intelegere?
Exista un consens general asupra faptului ca abuzul emotional poate fi definit pe un continuum. Asadar, unele acte sau comportamente pot fi relativ usoare si apar din cand in cand, in timp ce alte pot fi severe (atat ca intensitate, cat si ca frecventa) si extrem de daunatoare. Sigur ca incidentele izolate sau o serie de comportamente neadecvate nu inseamna in mod obligatoriu prezenta unei relatii abuzive. Pentru a putea considera un comportament ca fiind abuziv, acesta trebuie sa fie repetitiv si pervaziv.
Unul dintre elementele caracteristice mediului marcat de abuzuri emotionale este reprezentat de istoria de viata a parintilor copilului. Marea majoritate a acestora a crescut intr-un context abuziv, in care nevoile de dezvoltare au fost ignorate.
Parintii copiilor victime ale abuzului emotional sunt de regula persoane reci, cu dificultati majore in identificarea, recunoasterea si/sau exprimarea emotiile. Traiesc anxietate puternica de fiecare data cand se confrunta cu comportamentele de atasament ale copilului. Uneori parintele devine indisponibil emotional si nu raspunde la solicitarea copilului. Alteori are grija ca acesta sa fie izolat, indepartat (de pilda, copilul isi manifesta tristetea prin plans, iar parintele il inchide in camera pana „se calmeaza”). Unii specialisti sunt de parere ca are loc o dezactivare a sistemului de manifestare a grijii. Practic parintele isi adoarme orice simt.
Dispretul, ostilitatea si critica sunt la fel de prezente. Satisfacerea nevoilor copiilor lor este resimtita de catre parinti ca fiind, uneori iritanta, alteori o pierdere de timp. De asemenea, exista tendinta de a se ascunde in spatele unei imagini idealizate a copilariei, isi neaga complet realitatea copilariei. Pana si comportamentele dezadaptative ale parintilor lor sunt puse intr-o lumina favorabila.
Consecinte ale abuzului emotionalAbuzul emotional sustinut are consecinte pe termen lung asupra dezvoltarii copilului, sanatatii sale mintale, comportamentului si stimei de sine. Poate afecta multiple arii de functionare – abilitatile verbale si non-verbale, capacitatea de planificare si atingere a obiectivelor, capacitatea de adaptare, perceptia, etc. – transformandu-se, uneori, in abuz psihologic, care are consecinte mai grave decat cel emotional asupra dezvoltarii copilului.
Studiile ne arata ca efectele abuzului emotional pot lua forma unor performante academice slabe, instabilitatii emotionale. De asemenea, pot aparea dificultati de adaptare la mediul social, probleme interpersonale, incapacitatea de a dezvolta un atasament de tip securizant.
Stima de sine scazuta este una dintre cele mai frecvente urmari ale maltratarii emotionale, in special ale criticii, care lezeaza in mod direct sentimentul propriei valori.
Abuzul emotional si cel psihologic duc la sentimente puternice de rusine, inadecvare, inutilitate, nemultumire de sine.
In ceea ce priveste planul fizic, se pare maltratarea emotionala joaca un rol important in dezvoltarea tulburarilor de comportament alimentar. De pilda, studiile realizate de catre Kent, Waller si Dagnan (1999) ne arata ca dintre toate formele de abuz, cel emotional este singurul care are un rol semnificativ in aparitia comportamentelor alimentare disfunctionale la femeile tinere.
Niveluri ridicate de agresivitate, furie, frustrare, pesimism in raport cu viitorul au fost, de asemenea, puse in legatura cu un trecut marcat de abuzuri emotionale.
In cazul adolescentilor cele mai frecvente probleme cauzate de abuzul emotional includ respingerea sociala, dependenta, performante academice scazute, probleme de concentrare, tulburari de comportament si delicventa.
foto Shutterstock.com
