Anxietate ascunsă prin apatie la copii. Cum o recunoști și ce poți face? Dacă ai un copil apatic, poate că nu este vorba chiar de apatie; poate fi doar modul lui de a-și ascunde anxietatea. De altfel, studiile arată că tulburările de anxietate par a fi printre principalele forme de psihopatologie în copilărie.
Frica, îngrijorarea, până la anxietatea reală, sunt emoții și experiențe comune la vârsta adultă; specialiștii susțin că, dacă fiecare dintre noi ar încerca să se întoarcă în timp, în perioada copilăriei, probabil că am recunoaște prezența acestor emoții chiar și la cei mici.
Aceasta nu înseamnă că toți copiii „anxioși” sau îngrijorați dezvoltă o tulburare reală. Însă, grijile și temerile pot deveni un simptom al suferinței; psihologii atenționează că este important să le acordăm atenție; să sprijinim copiii și tinerii pentru a face față anxietății și a ceea ce îi îngrijorează, cu grijă și răbdare.
Anxietate ascunsă prin apatie la copii. Cum recunoști copiii anxioși la școală?
Sunt cei care par calmi
La școală, în fiecare clasă există și copii care par calmi, care par că nu au dorințe; cei care răspund: „Nu știu, nu am”. Și totuși, specialiștii sunt de părere că cei care răspund în acest fel, au dorințe în interior, dar sunt înlănțuiți de anxietate.
Unii copii par apatici… dar, în realitate, sunt anxioși
Cei care răspund în acest fel au de obicei o față indiferentă; cască adesea pentru că dorm prost, sunt plictisiți și apatici. Aceasta este ceea ce se vede la suprafață. Privind înăuntrul lor, acești copii au doar o inimă care se apără puternic împotriva uraganului așteptărilor adulților.
În realitate, ei sunt în mare parte neliniștiți. Apatia este deja un scut în sine; indică atitudinea unui suflet care nu-și permite să experimenteze turbulențele (și frumusețea) patimilor; un suflet care își sufocă neliniștea.
Anxietate ascunsă prin apatie la copii. Sfaturi pentru calmarea copiilor anxioși.
Ce pot face părinții pentru a-și ajuta copiii anxioși? Răspunsul: multe lucruri! Un copil apatic este un copil „anesteziat”. Acesta este insensibil la plăcere și durere. De aceea, potrivit și firesc ar fi să-l trezim din anestezie la momentul potrivit și cu bunătate. Iată cum:
Fii aproape de el
Adulții trebuie să-și sprijine copiii într-un mod blând, cu multă ascultare și dialog; ba chiar să le permită să greșească. Și, mai presus de toate, să încerce să se placă reciproc.
Învăță-l pe copil să se placă pe el însuși pentru a combate anxietatea
Să te mulțumești pe tine însuți este o muncă pe viață, dar care începe pas cu pas, de fiecare dată când creezi chiar și cea mai mică oportunitate. Care poate fi primul pas?
Ajută-ți copilul să-și numească emoțiile
Primul pas în tratarea unui lucru este să-l cunoaștem, adică să-l identificăm; să-i dăm un nume și să înțelegem când este activat și cum.
De aceea, este important să explicăm copilului ce emoții sunt, în special anxietatea și frica; în general, toate cele pe care le putem simți; fără a ne concentra doar asupra aspectelor negative.
În ceea ce privește anxietatea și frica, specialiștii recomandă să-ți ajuți copilul să înțeleagă că acestea sunt emoții fundamentale și necesare pentru viața noastră; că este normal să le simțim și nu este nimic în neregulă.
Ceea ce este important, însă, este ca acestea să fie menținute la un anumit nivel; ca lucrurile dificile să fie tratate pas cu pas. Copilul trebuie să fie capabil să înțeleagă ce se întâmplă cu el atunci când este agitat. Prin urmare, adultul are rolul de a-l însoți pe cel mic în această înțelegere și recunoaștere.
Confruntarea cu o frică. Încurajează-ți copilul să-și înfrunte temerile
Fie că este vorba de un examen pentru care nu s-a pregătit suficient sau de o întâlnire care îl intimidează, doar actul de a-l înfrunta îl va face să se simtă mai bine. Poate mai mult decât rezultatul.
Anxietate ascunsă prin apatie la copii. Ajută-ți copilul să respire corect
Anxietatea activează o serie de răspunsuri fiziologice care pot fi echilibrate funcțional pentru a reduce nivelurile de activare. Prin reechilibrarea stării corpului, copiii pot fi ajutați să raționalizeze și să înțeleagă natura îngrijorării lor; ce o generează și să caute strategii mai eficiente.
Pentru a face acest lucru, mai întâi poți ajuta copilul să respire conștient și profund. Prin exerciții simple, poți ajuta copilul să se calmeze. În plus, exercițiile de respirație te ajută să asculți senzațiile corpului; să te pui în acord cu acesta, promovând conștientizarea și gestionarea nivelurilor de agitație.
Este important să te alături copilului în practicarea acestor exerciții; să le faci împreună cu el pas cu pas, poate folosind povești, imaginație și o imagine care să-i amintească ce trebuie să facă. Specialiștii recomandă ca aceste exerciții să fie făcute în momente diferite ale zilei, care nu au fost asociate inițial cu momentul de agitație; pentru a face copiii să se familiarizeze cu tehnica și exercițiul și să devină mai competenți în momentul de nevoie reală.
Apelează la joc pentru a experimenta senzații și pentru a ajunge la soluții
Când frica blochează comportamentul, forțarea copilului să o confrunte direct este dureroasă, contraproductivă. Acest lucru ar putea crește respingerea realității temute și ar putea face dificilă abordarea acesteia. Deci, ajută-ți copilul să intre în contact cu ceea ce îl îngrijorează treptat.
O poți face prin joc: astfel, copilul are posibilitatea de a simula o situație. Sau îi poate vedea pe alții adoptând un comportament care funcționează. De fapt, prin joc, copilul învață, experimentează și se testează într-un context protejat și sigur. Prezența adultului poate fi, de asemenea, un element important de reasigurare.
Continuați împreună cu pași mici pentru o strategie salvatoare
Ajută-ți copilul să-și înfrunte temerile, împărțindu-le în părți mici; de asemenea, găsiți împreună o strategie care să-i permită copilului să depășească pe rând, fiecare parte.
Pe scurt, părinții trebuie să le ofere copiilor posibilitatea de a experimenta; de a ieși puțin din zona lor de confort; de a observa noua condiție. Însă, odată ce primul succes a fost obținut, acesta trebuie consolidat. De aceea, este bine să repeți același pas până când copilul se simte încrezător. De aici, treci la următorul și așa mai departe.
