De ce mint copiii? Ce motive au?

De ce mint copiii? Cel puțin o dată în viață, orice copil spune o minciună. Este o experiență pe care o are toată lumea, de altfel, dar care capătă semnificații diferite în funcție de vârsta copilului. Dar de ce se întâmplă acest lucru? De ce spun copiii minciuni? Cum ar trebui să ne comportăm noi, adulții, în fața unui copil care minte?

De fapt, ce este minciuna? În primul rând, minciuna este o poveste denaturată sau complet falsă, pe care în primii ani de viață, un copil o spune cu naivitate. Acest lucru se întâmplă din cauza dificultății de a deosebi realitatea de fantezie, pe care o au copiii cu vârsta mai mică de 6 ani. După această vârstă, copilul devine din ce în ce mai conștient de funcția manipulativă pe care o poate avea o minciună asupra realității. Pin urmare, poate începe să mintă intenționat pentru a oferi celorlalți o imagine de sine pozitivă.

De ce mint copiii? De ce spun copiii minciuni?

Situațiile tipice în care un copil îi spune unui adult sau unui coleg/prieten o minciună sunt:

  • când lucrurile nu au mers așa cum ar fi sperat copilul; de exemplu dacă ia o notă proastă sau când nu a fost admis la un curs sau a fost certat de părinți etc.
  • când a făcut ceva ce nu ar fi trebuit să facă sau care nu-i place; de exemplu a spart un obiect ce nu-i aparține, sau i-a vorbit urât profesorului etc.
  • când nu are ce își dorește; de exemplu nu are un joc pe care îl au prietenii lui, sau nu are aceleași oportunități ca și ei etc;

Conform psihologilor, în toate aceste cazuri, copilul încearcă să scape, prin minciună, de rușinea cu care s-ar confrunta atunci când unul se teme de judecata celuilalt. Copilul preferă să prezinte o imagine distorsionată a lui însuși, decât să arate realitatea. Drept urmare, de aici putem trage concluzia că un copil care recurge frecvent la minciuni are o încredere scăzută în sine.

Alteori, motivul ar putea fi altul. Pe lângă teama de felul în care va fi judecat de către celălalt, ar putea exista și teama de vreo consecință negativă, cum ar fi o pedeapsă. De aceea, în aceste cazuri, copilul folosește minciuna pentru a se proteja. Cu toate acestea, el nu este întotdeauna conștient de faptul că gestul lui riscă să submineze încrederea celuilalt. De fapt, în cel mai rău caz, dacă minciuna este descoperită, celălalt se simte rău și își pierde încrederea. Lucru prețios și greu de recâștigat.

Ce să faci când copilul tău minte?

În primii ani de viață, atunci când copilul începe să mintă, este necesar să cauți să minimizezi situația. Explică-i că este mai bine să-ți spună adevărul, indiferent care este acesta. Eventual să evdențiezi lipsa de corespondență cu realitatea, dar nu să ridiculizezi sau să învinovățești.

În cazul copiilor mai mari, psihologii sunt de părere că este necesar să-i ajuți să înțeleagă că încrederea celuilalt este mai importantă decât o greșeală care poate fi făcută sau o lipsă aparentă. Iar atunci când copilul spune adevărul, indiferent de situație, este un act de mare curaj. Iar pentru asta trebuie răsplătit. Copilul trebuie să știe că atunci când spune o minciună, nu va fi pedepsit dacă spune cu adevărat ceea ce s-a întâmplat. Pentru că ceea ce contează cel mai mult este loialitatea. Asumarea responsabilității este, de asemenea, o demonstrație de maturitate.

Iar dacă copilul își face un obicei în a spune minciuni, poate fi util să contactezi un psiholog. Acesta te va ajuta să înțelegi motivele pentru care copilul se comportă astfel. De asemenea, îți va da unele sfaturi pentru a-l ajuta să își schimbe comportamentul.

My title page contents