Frica de abandon la copii sau anxietatea de separare la copii este ceva ce a experimentat fiecare părinte. Poate în diferite forme și niveluri de intensitate, dar nu există un copil care să nu fi dat dovadă de disconfort în fața plecării mamei (dar și a tatălui, bunicii, bonei). Evident, acestea nu sunt momente ușor de gestionat.
Anxietatea de separare la copii este un sentiment care apare de obicei în jurul vârstei de 8-9 luni. Se intensifică de la 12 la 18 luni, după care se reduce în mod natural până la vârsta de trei ani. De obicei, în această etapă a vieții copilului apar evenimente declanșatoare: mama trebuie să revină la muncă după concediul de maternitate, iar copilul trebuie să se obișnuiască cu noua persoană care are grijă de el. Sau poate fi momentul introducerii copilului în colectivitate (creșă).
În acest moment dificil, copilul își poate manifesta frica de abandon chiar prin plâns și reacții de protest. Mama, la rândul ei, nu știe cum să gestioneze capriciile copilului sau plânsul disperat, mai ales că aceasta este copleșită de sentimentul de vinovăție. Dar, nu uita că anxietatea de separare la copii este o fază de dezvoltare fiziologică și tranzitorie. De altfel, ca și alte temeri tipice ale copiilor. Fără a dramatiza, trebuie să faci anumite gesturi care chiar să-l ajute pe micuțul tău.
Iată câteva sfaturi de la specialiști, care vin să explice frica de abandon la copii:
Frica de abandon la copii. Cum se manifestă anxietatea de separare la copii?
Plecarea persoanei cu care a fost obișnuit copilul dă naștere fricii de abandon. Aceasta este prima mare teamă pe care un copil mic o poate experimenta. În faza detașării de mamă, copilul își poate manifesta temerile comportamentale cu o atitudine de așteptare neliniștită până întoarcerea mamei. Sau se poate baza pe mici ritualuri de salut: „încă un pupic și gata”, „când te întorci?”, „când vii, mami?”).
Copilul plânge când pleacă mama
Unii copii își crează un ritual când mama dă semne de plecare la muncă sau gesturi repetitive (care se repetă uneori mai mult de o lună) în care mama se îndepărtează și se întoarce pentru a saluta copilul. Acesta o privește de mai multe ori de la fereastră, poate cu o expresie tristă și cu lacrimi în ochi. Acest lucru se întâmplă adesea în momentul introducerii în colectivitate (grădiniță). Cu timpul, acest gest se transformă într-unul plăcut și relaxat care ușurează momentul separării.
Copilul nu vrea să fie alături de bonă
În schimb, unii copii refuză orice contact cu bona sau aproape orice activitate propusă. Alții încearcă să „scape din închisoare” alergând în afara spațiilor permise, urmărite de bonă. Tind să facă contrariul.
Regresul la copii
Pot apărea atitudini regresive: de exemplu, unii copii încep să facă pipi pe ei, chiar dacă sunt de mai mult timp în grădiniță. Sau vor să înceapă să folosească suzeta din nou sau nu vor să doarmă. Ba pot acuza tot felul de dureri sau nu vor să mănânce. Când toate aceste comportamente se manifestă într-o formă trecătoare și ușoară, nu trebuie să îți faci griji, susțin specialiștii. Aceste comportamente pot fi interpretate pur și simplu ca o dificultate temporară de adaptare la noua situație. Totuși, nu trebuie neglijate aceste comportamente. Trebuie găsite strategii care să faciliteze o evoluție pozitivă. Înainte de toate, trebuie să-ți asculți copilul.
Frica de abandon la copii. Ce este ascultarea activă?
Părinții care permit copilului să se îndepărteze de ei în diferite situații, joacă un rol fundamental în promovarea unui proces de separare bun și adaptarea pozitivă a copilului la situații noi. Important este că ei reușesc să transmită constant copilului un sentiment de protecție și încredere în resursele sale. Copilul trebuie liniștit și ajutat să gestioneze emoțiile negative care vor apărea inevitabil în această etapă a dezvoltării lui.
Adultul va trebui să asculte nevoile și expresiile de neliniște ale copilului, evitând să-și proiecteze starea emoțională și așteptările asupra sa. În momentul separării, vorbește-i copilului cu un ton calm și cu termeni simpli și clari, pentru a-l face să înțeleagă situația cu care se confruntă.
Copilul are nevoie de încurajare și înțelegere, dar și de susținere în această fază de creștere și nu numai. Ajută-l să-și gestioneze temerile, pas cu pas, treptat. În acest fel, frica de abandon va fi gestionată treptat și depășită de copil. Totodată, îl vei ajuta să facă un pas mai departe spre autonomie și siguranță.
