Crize de isterie. Cum le manageriezi? Cand un copil se manifesta intr-un mod nervos, orice parinte se simte pus la incercare. Ii sunt provocate limitele si rabdarea. Dar ce e de facut? Ignori sau rezolvi?
Sunt parinti care aleg sa nu bage in seama crizele. De ce? Ei sunt de parere ca orice alta actiune nu va face decat sa inrautateasca lucrurile. Sa incurajeze un comportament necorespunzator. Insa, trebuie avut in vedere faptul ca, atunci cand un copil face o criza de isterie sunt mai multe lucruri in joc, care trebuie intelese. Creativechild.com face putina lumina.
Crizele de isterie sunt asociate proastei cresteri.
Adultii considera ca cei mici fac astfel de crize in mod deliberat, deoarece vor sa manipuleze, sa atraga atentia sau sa obtina ce isi doresc. Intelegand modul in care functioneaza creierul unui copil in crestere, ne vom da seama ca aceasta presupunere este falsa.
Despre creier
Lucrurile se intampla cand sistemul limbic (centrul emotional al creierului) devine supraincarcat. La randul lui, creierul inferior este alarmat si trimite semnalele care declanseaza accesele de furie. Atunci cand creierul inferior este supraincarcat, copiii nu mai au control aupra actiunilor lor. Prin urmare ei tipa, lovesc si plang pentru a se descarca de emotiile care ii coplesesc.
Sunt multe lucrurile care pot incarca sistemul limbic, iar pentru noi, adultii, unele pot parea nesemnificative. Acesta este si motivul pentru care de multe ori trivializam trairea emotionala a copilului. Si, ulterior, nu ii oferim suportul de care are nevoie.
Crizele de isterie ii fac pe parinti sa se simta inconfortabil.
Un alt motiv pentru care unii parinti aleg sa ignore accesele de furie este modul in care se simt ei in acele momente. Deoarece oamenii sunt interconectati, neuronii oglinda se activeaza in momentul in care copilul se afla intr-o stare de dezechilibru. Prin urmare, parintele se simta la randul lui inconfortabil. Si cum nimeni nu vrea sa se simta astfel, parintii incearca sa il indeparteze pe copil. Si in acest mod sa inlature sursa de stres. A ignora copilul in astfel de momente echivaleaza cu a construi un zid mental care nu permite durerii lui, sa devina durerea parintelui.
Compasiunea rasplateste iesirea nervoasa a copilului?
Multi parinti se tem ca da. Conectarea este una dintre nevoile umane de baza. Fiecare dintre noi isi doreste sa fie auzit, validat, iubit, acceptat. Si asta, nu doar atunci cand isi arata laturile frumoase, ci si cand trece prin momente rele. Imagineaza-ti cum te-ai simti daca partenerul tau de viata, familia sau prietenii ti-ar intoarce spatele pentru ca plangi sau ai o cadere nevoasa? Cum ar schimba acest lucru relatia voastra? Cum ti-ar influenta starea emotionala? Acum gandeste-te ca tot acesti oameni ti-ar oferi suport, chiar daca nu iti rezolva problema.
Fii empatic
Transfera aceste raspunsuri si in cazul accesului de furie al copilului tau. In acele momente, parintele trebuie sa isi accepte disconfortul. Si, totodata, sa aiba stabilitatea emotionala pentru a nu ne lasa furat de criza, ci sa ii ofere ghidarea de care are nevoie pentru a se linisti.
Ce trebuie sa ai in vedere?!
Exista mai multe tipuri de crize de isterie. Sunt cele declansate de supraincarcarea emotionala despre care am vorbit mai sus, dar mai sunt si cele care intervin in cazul copiilor mai mari care testeaza limite. Si vor sa-si determine parintele sa cedeze. Acestea nu au legatura cu stresul emotional, iar parintii pot face diferenta. Chiar si in aceste momente, poti arata compasiune in timp ce ramai ferm pe pozitii. Cand va constata ca nu va primi ce isi doreste, nu se va mai folosi de aceasta cale.
Fii acolo!
In astfel de situatii este important, ca parintii sa ofere suport, dar sa tina ferm de limite. Si, dupa ce, copilul s-a calmat, sa-l ajute pe cel mic sa-si inteleaga emotiile si sa-l invetele cum sa procedeze atunci cand este suparat. Aceasta abordare intareste relatiile, flexibilitatea si inteligenta emotionala.
Copiii trebuie sa invete ca lovitul si tipatul nu sunt cele mai bune moduri de a gestiona supararea, dar nu vor invata aceste lucruri siguri. Ei invata prin exemplu, si prin ceea ce ii invata parintii inainte si dupa o criza de nervi.
