Doliul la adolescenti. Pierderea unei persoane dragi aduce dupa sine o suferinta profunda. E doliu. Ne simtim confuzi, pierduti si nu stim incotro sa ne indreptam, cui si cum sa cerem ajutorul. Desi moartea este un moment pe care, cu totii il intalnim, parca niciodata nu suntem suficient de pregatiti pentru a depasi si a accepta plecarea celor dragi noua.
Procesul de doliu la copii si adulti a fost studiat in profunzime de catre specialisti, insa cu toate acestea, travaliul de doliu la adolescenti, in special ca raspuns la moartea unui parinte, ramane inca un domeniu de cercetare limitat. Elisabeth Kubler-Ross, in cartea sa „Despre moarte si pierdere”, utilizeaza sintagma „cei dati uitarii” cu referire la adolescentii care trec printr-un proces de doliu.
Despre adolescenti
Pierderea unui parinte este o experienta traumatizanta, care poate impiedica procesul normal de dezvoltare. Adolescentii pot avea, insa, dificultati mai mari din cauza provocarilor si modificarilor care insotesc aceasta etapa de viata.
Adolescenta reprezinta o etapa de dezvoltare distincta, cu nevoi specifice, care complica procesul de doliu. Poate fi definita prin pierderi multiple. Mai exact: pierderea copilariei, a inocentei, a gandirii idealiste. Astfel, confruntarea cu o pierdere majora poate afecta dezvoltarea lor sociala, emotionala si psihologica.
Doliul la adolescenti. Baga sub pres
Acestia raspund la pierdere prin inhibarea suferintei. Mai apoi aceasta dificultate de a-si manifesta trairile contribuie semnificativ la lipsa de reactie din partea adultilor. Acestia din urma ar putea presupune ca adolescentii se adapteaza foarte bine la pierdere, din moment ce nu par a fi in dificultate. In orice caz, cu cat pare mai calm si linistit, cu atat este mai mare riscul ca adolescentul sa se confrunte cu o suferinta complicata, cu ceea ce numim noi in psihologie, un proces de doliu nerezolvat.
Doliul la adolescenti. Cum si de ce?
Vorbim despre un travaliu de doliu complicat, atunci cand trairile asociate pierderii sunt prelungite, obstructionate sau intarziate. Imposibilitatea angajarii in procesul de pierdere predispune adolescentul spre dezvoltarea unei vulnerabilitati care interfereaza semnificativ cu procesul de recuperare. In consecinta, adolescentul poate intampina mari dificultati in a pastra relatia cu alte persoane semnificative, dar si in a simti din nou placere.
Pierderea unui parinte poate afecta dezvoltarea adolescentului in doua moduri. Pe de-o parte, poate crea leziuni majore la nivelul dezvoltarii sinelui, iar pe de alta parte, impiedica procesul normal de separare de parinti.
Unii adolescenti pot experimenta stari de vulnerabilitate, dezorientare, furie, neajutorare si anxietate profund. De ce? Pentru ca persoana care reprezinta in mod normal sprijinul pe timp de criza este acum, intr-un sens, cea care a creat criza.
Procesul de separare de parinti, prin care trec adolescentii, poate provoca conflicte majore. Pierderea unui parinte in aceasta perioada de „parasire a cuibului”, de rebeliune, de revolta impotriva autoritatii parentale poate trezi in sufletul tanarului sentimentul de vinovatie. Iar mai apoi poate duce, in consecinta, la blocarea procesului de castigare a independetei. Cu alte cuvinte, este vorba mai degraba despre o ruptura in relatia parentala, decat de o separare treptata. Mai degraba de un blocaj la nivel emotional si nu de o dezvoltare a acestuia.
Pentru a preveni aparitia unor complicatii (depresie, abuz de substante, stima de sine scazuta, izolare sociala, tulburare de stres post traumatic etc.) in procesul de doliu, suportul emotional este extrem de important. Chiar daca senzatia pe care ne-o lasa adolescentul este aceea ca stapaneste situatia. Ca detine abilitatile necesare de a face fata durerii. Acum este important sa ne amintim faptul ca acest aparent stoicism nu reprezinta altceva decat un mecanism ineficient de adaptare la doliu, care mecanism implica practic inhibarea suferintei.
Recomandari:
Pentru parinte
- Identifica propriile sentimente asociate pierderii si discuta-le cu adolescentul tau
- Creeaza situatii in care sa puteti discuta despre ce s-a intamplat;
- Lucrati impreuna, ca o familie, pentru a depasi treptat momentul dificil prin care treceti;
- Reluati treptat vechiile rutine (familiale, sociale, profesionale, academice);
- Dezvolta noi relatii;
- Ajuta-ti adolescentul sa isi identifice si exprime emotiile;
- Ajuta-l sa-si dezvolte un sentiment de control asupra situatiei;
- Incearca sa realizezi un echilibru intre obtinerea suportului si oferirea acestuia. E greu sa oferim sprijin emotional atunci cand trecem printr-un proces de doliu, de aceea e esential sa soliciti ajutorul celor din jurul tau.
- De cele mai multe ori, strategia pe care o folosesc adolescentii de a face fata pierderii este modelata de parinte. Prin urmare, ai grija de tine, vorbeste despre sentimentele tale, cere ajutor prietenilor.
Pentru adolescent
- Creeaza-ti propriul ritual de comemorare;
- Discuta cu familia despre strategii de gestionare a emotiilor dificile;
- Realizeaza un colaj de poze care sa surprinda clipele importante petrecute alaturi de parintele decedat;
- Cere sprijinul celor dragi atunci cand iti este greu;
- Scrie-i o scrisoare parintelui tau;
- Permite-ti sa plangi, sa exprimi orice emotie traiesti, e ok sa faci asta;
- Cauta sprijinul prietenilor.
