Enurezisul la copii. Ce se poate face? Pe măsură ce crește, un copil este capabil să-și gestioneze corpul cu mai multă autonomie. Însă, cu toate acestea, se poate întâmpla să se confrunte cu enurezis, o problemă care nu trebuie subestimată. Enurezisul este o afecțiune clinică comună la copii, caracterizată prin pierderea involuntară de urină în timpul somnului.
Iată câteva informații importante despre enurezisul nocturn la copii:
Prevalența
Enurezis afectează aproximativ 10-20% dintre copii la vârsta de 5 ani, 5-10% la 10 ani și 3% dintre băieții între 15 și 20 de ani. Contrar credinței populare, enurezisul nu dispare întotdeauna odată cu adolescența. Acesta poate persista la 1% dintre persoanele adulte.
Ce cauzează enurezisul?
Cauzele enurezisului pot include tulburări de somn, dezvoltarea întârziată a mecanismelor de control al sfincterului în timpul somnului, producția nocturnă redusă de hormon antidiuretic și capacitatea redusă a vezicii urinare comparativ cu dimensiunea considerată normală pentru vârsta persoanei afectate.
Enurezis poate fi stresant pentru copil și familia sa, afectând stima de sine, comportamentul și interacțiunile sociale. De asemenea, poate avea efecte negative asupra performanței școlare din cauza somnului fragmentat
Când putem vorbi despre enurezis nocturn?
În primă fază, enurezisul nocturn nu este o problemă, dar dacă persistă, trebuie aflată cauza pentru care copilul sau adultul face pipi în pat. Această tulburare, din punct de vedere științific, este identificată cu termenul de enurezis nocturn. De fapt, putem vorbi despre o problemă atunci când un copil de peste 5 ani a udat patul de cel puțin 2 ori pe săptămână consecutiv în ultimele 3 luni. Pe scurt, dacă enurezisul devine aproape un obicei și, mai presus de toate, copilul a scăpat de scutec de ani de zile, atunci este necesar ca această problemă să fie abordată. Un prim pas constă într-o discuție cu medicul pediatru.
Cea mai frecventă greșeală pe care o poate face un părinte este să rămână tăcut, mai ales pentru a nu crea disconfort copilului. În realitate însă este esențial ca părinții să vorbească despre situația prin care trece copilul direct cu el și cu pediatrul său. Un copil va avea tendința de a avea control deplin asupra vezicii urinare în jurul vârstei de 3 ani. Ci toate acestea, există copii care sunt pregătiți mai devreme și alții care au nevoie de mai mult timp. Întotdeauna trebuie respectat timpul tuturor.
Cu toate acestea, după cum am menționat mai sus, acest enurezis nocturn poate deveni un obicei care, fără îndoială, va crea un anumit disconfort. Trebuie spus că există în mod obișnuit cauze fiziologice care implică această tulburare și că numai cu timpul vor avea tendința de a rezolva. În orice caz, este o idee bună să supui copilul unui control specific: testele clasice de urină cu urocultură, plus o ecografie a tractului urinar și a vezicii urinare. Acest lucru este necesar pentru a exclude în mod eficient unele cauze organice. Adică infecții ale tractului urinar sau probleme anatomice.
Tipuri de enurezis nocturn
Există două tipuri de enurezis:
Primar: Copilul nu a obținut niciodată controlul complet al urinării nocturne.
Secundar: Apare după cel puțin șase luni de control al urinării nocturne.
Există, de asemenea, două grupuri de copii enuretici:
Copiii cu enurezis mono simptomatic – cei al căror singur simptom este să urineze pe ei înșiși în timpul somnului.
Copiii cu enurezis non-mono simptomatic – sunt cei care pot face pipi pe ei nu numai noaptea, ci și în timpul zilei. În primul caz există incapacitatea de a produce hormonul antidiuretic noaptea. În al doilea caz există hiperactivitate a vezicii urinare, cu dificultăți în controlul urinei. Uneori, totuși, pentru acest al doilea caz, problema poate fi de natură psihologică, cum ar fi pierderea unei persoane importante sau un anumit eveniment care îngrijorează copilul.
În mod clar, odată ce diferitele anxietăți și griji au dispărut, problema enurezisului nocturn este, de asemenea, rezolvată. În general, nu există terapie pentru a rezolva problema, timpul este cel ce va rezolva situația. Cu toate acestea, există cazuri în care este posibil să se contribuie la rezolvarea cu un tratament farmacologic. Apoi va fi la latitudinea medicului pediatru să decidă.
Abordare terapeutică:
Tratamentul comportamental
În familie, trebuie să includeți obiceiuri bune legate de consumul lichidelor dimineața și să limitați băuturile carbogazoase și cofeina după-amiaza.
Sprijin pentru copii
Evitați să învinovățiți copilul și încercați să-l înțelegeți și să-l ajutați.
Amintiți-vă că enurezis nu este o boală, ci o tulburare de somn legată în principal de factorii de maturare. Dacă aveți întrebări sau nelămuriri suplimentare, consultați un medic pediatru pentru o evaluare mai amănunțită a situației copilului.
