Ne place sa aratam cu degetul. Sa ne expunem copiii. Ne place sa mizam pe rusine.. Si atunci cand gresesc si le punem etichete in vazul lumii.
Si totul se intampla la vedere. In marea piata publica a Facebook-ului, a Instagramului, a Pinterestului. Pentru ca nu-i asa sa te jenezi in fata multora e mult mai rau decat sa te jenezi in fata unuia singur? Si uite asa apar tragediile. Apar traumele suflesti. Pentru ca limitarile nu se pun in fata miilor, sutelor, milioanelor de oameni.
De ce? Pentru ca multi parinti din cauza panicii, a nestiintei, a lipsei de experienta sunt dispusi sa faca aproape orice ca sa isi disciplineze copilul.
Mizam pe rusine
Insa aceste masuri publice de limitare si rusinare nu vor avea impactul scontat. Ele nu vor da nastere nici la introspectii, nici la limitari, ci vor da nastere la RUSINE, la BLOCAJE – emotii care vor genera inca o data comportamente nedorite, uneori tragice.
Lectii si rusine
Cand vrem sa ne invetam copilul o lectie, sa intarim masurile de disciplina, noi, parintii – sau unii dintre noi – ii pedepsim. Poate ca nu ne place sa admitem asta, insa aceste actiuni de „plimbare prin piata publica” – sunt foarte rele si mai ales foarte agresive.
Orice masura de disciplinare ( si nu in sensul de invatare), de pedeapsa pe care parintele o aplica fiului sau fiicei sale este resimtita ca o rana. Iar pedepsele dezvolta rusine care apoi se tranforma in ostilitate si in furie, si mai tarziu, in violenta.
Pe cand, daca permiti consecintele naturale sa il invete pe copil se autodisciplineze, atunci e super.
Pedepsele alunga / indeparteaza puterea consecintelor naturale.
Ok, poti chinui pe cineva fizic si psihic ca sa il faci sa aiba un comportament bun.. Insa doar pentru o vreme, pentru ca apoi te vei confrunta cu efectul de boomerang.
Atunci cand iti abuzezi copilul emotional in incercarea de a-l face sa corespunda, sa se incadreze in tipare, poti distruge si ultimele urme de stima de sine care se mai gasesc in sufletul lui.
Stima de sine
Pentru ca de aici, dintr-un sentiment mega scuzut de stima de sine se naste rautatea si agresiunea copilului tau catre alt copil – si tot de aici violenta in familie.
Daca te simti bine si esti ajutat sa te simti bine, atunci vei fi si vei face bine. Noi, oamenii, nu trebuie sa fim educati sa facem bine, pentru ca ne nastem perfecti, cu dorinta de a face bine.
Atunci cand te simti bine si esti fericit, si iarba pare mai verde? Si tu vrei sa iti strigi fericirea in lume. Pe cand, atunci cand esti trist, ceea ce le arati altora este tot gri si negru.
Agresivitate si rusine
Schimba abordarea! Nu te focusa pe copilul tau, ci pe tine. Atunci cand copilul tau face ceva aiurea, intreaba-te ce spune aceasta actiune despre tine ca parinte. Copiii sunt oglinda noastra, Ei ne arata toate problemele noastre nerezolvate. Asa ca daca un copil e agresiv, inseamna ca nevoile lui emotionale nu sunt satisfacute. Pentru ca nu-i asa, niciun copil fericit nu e agresiv.
Agresivitatea copiilor este un tipat de ajutor, nu de pedeapsa si nici de rusinare. Stima de sine scazuta – la care se adauga si sentimentul de lipsa de valoare si de conectare cu parintele – este punctul de pornire al violentei.
Adaptare Dr Shefali
