Anul acesta se anunta greu si pentru mine, si pentru ea. Discutiile noastre sunt despre scoala, ordine, meditatii, prea multe ore petrecute pe telefon si, mai nou, pe tableta (a treia la numar, ma rog, a doua, sunt corectata din lateral, caci pe prima eu am stricat-o). Amestecati ingrijorari legate de scoala si viitorul ei, pe care l-as dori din metale pretioase, daca se poate, ridicat de ton (din partea mea) si de sprancene (din partea ei) si veti avea o imagine aproximativa a starii de fapt din familia noastra. Cum se vede insa viata de la 14 ani? Tania mi-a raspuns:
Pentru mine viata la 14 ani arata asa: la scoala, lucrurile devin complicate odata cu inceperea clasei a 8-a, responsabilitatile sunt mai mari, de la mai multe teme de facut, pana la a avea grija sa nu-ti pierzi buletinul, iar ingrijorarile si presiunile cu examenele si formularele de inscriere pentru trecerea la liceu nu prea te ajuta.
Dar lucrurile devin mai complicate si pe plan personal, nu doar legat de scoala.
Intri intr-o noua etapa din viata, in care vrei sa fii smecher si cool, iar acest lucru nu este mereu bun. Copiii deja se apuca de fumat si baut, si multi fac „documentari” legate de sex, pentru a lasa o impresie, fiecare incearca sa se incadreze intr-un grup (societate mica) si anume, clasa.
Desigur, nu toti copiii de 14 ani sunt asa. Insa cei care sunt diferiti sau nu fac parte din gasca „populara/cool” devin instant un motiv de batjocura. Poreclele sunt metoda cea mai usoara de a face misto de un copil pe care ceilalti il considera inferior.
Dar se poate ajunge si la lucruri mai violente, cum ar fi bataile, ce duc la penalizari si avertismente (scaderea notei la purtare sau sunatul la parinti).
Pot spune ca in zilele de astazi, in care noi traim, pentru un copil de 14 ani, lumea e periculoasa, plina de mistere si presiuni si noi asteptari in fiecare zi. Fiecare copil are speranta ca poate o sa ajunga bine in viata. Desigur, si parintii pun presiuni (chiar si neintentionate), spunandu-le copiilor ca trebuie sa invete mai mult, sau certandu-i (tipand) pentru ca au luat note mai mici.
Fiecare copil la 14 ani vede diferit lumea in care traieste, dar toti incearca sa faca acelasi lucru – sa se incadreze in societate.
De ce ne temem noi?
De note mici. De a nu fi o dezamagire pentru parinti. De faptul ca poti intra in probleme fix in acest an, cel mai important din scoala generala.
Apoi, pentru categoria de copii care intra in probleme (cu fumatul, cu bautul) marea temere e sa nu afle parintii. Sau daca parintii stiu si sunt relativ ok cu asta, sa nu le ceara ceva in schimb.
De faptul ca ai putea fi prea diferit de altii. Fiind prea diferit, te vor crede inferior si atunci intri in acea faza in care esti batjocorit sau chiar batut. Si devii stresat, ai probleme psihice, iar uneori, poti avea nevoie chiar de psiholog. Devii retras si te concentrezi pe scoala si incerci sa nu intri in belele.
It’s complicated
Mie mi se pare ca aceasta varsta este una complicata pentru relatia dintre copilul de 14 ani si parinti. Devii adolescent si intri in anii de rebeliune, daca ii pot numi asa, si atunci, cred ca exista mai multe certuri intre copii si parinti la aceasta varsta.
La 14 ani, copiii incep sa caute relatii amoroase si asta e o distragere, mi se pare – una dintre partile relativ rele, pentru ca nu prea ai timp de iubit si sa si inveti ca lumea in clasa a VIII-a. In scoala sau in clasa esti oricum intrebat mereu daca ti-ai gasit pe cineva.
Ce vrei sa devii?
Intrebarea asta mi se pare absurda! Pentru ca un copil la aceasta varsta, la inceputul vietii, nu are cum sa stie ce o sa ajunga mai incolo, in viitor, viata fiind plina de intamplari neasteptate. Multi copii poate vor sa devina doctori sau astronauti, IT-isti, dar eu cred ca aceste vise sunt doar o iluzie, pentru ca, poate parintii lor sunt in respectiva meserie si ei vor sa-i urmeze sau este bine platita sau, pur si simplu, au auzit de la altii ca vor sa devina acest lucru si atunci au crezut si ei ca ar putea sa spuna la fel.
Cred ca prima oara am auzit intrebarea asta in clasa a IV-a. Colegii mei au raspuns ca vor sa fie doctori, actori, avocati, insa eu am raspuns cu NU STIU. Si in acel moment mi se parea, si inca mi se pare, ca e cel mai potrivit raspuns pentru aceasta intrebare pusa unui copil.
Declaratii de independenta
Cautam cat mai mult timp liber si cat mai multa independenta, pentru a scapa de presiunile pe care le avem de la scoala sau in familie. Aceste „momente de independenta” pot fi si 20 de minute de plimbat cu autobuzul cu prietenii, sau o zi in mall cu colegii la un film, si uneori, chiar si o mini-vacanta.
Desigur, alti colegi considera ca si a sari peste scoala (si a chiuli de la anumite ore) e un soi de independenta sau un moment de distractie.
Consider ca aceasta varsta este una dintre cele mai importante etape din viata. Au loc multe schimbari, atat fizice, cat si sociale, e o noua usa spre viata ce urmeaza. Practic, lasi gradinita si scoala generala in urma si te pregatesti pentru liceu si facultate.
