De la faptul ca unul a primit (pare-se) mai multa inghetata, pana la faptul celalalt e rasfatatul familiei, orice motiv poate fi cauza de cearta intre frati. Rivalitatea, gelozia, sentimentul de competitie stau in spatele oricarui „meci” intre frati. Dar nu orice cearta este rea…
Multe dintre episoadele de cearta apar inevitabil ca urmare a diferentelor de varsta (si de nevoi) dintre copii. Un junior va fi foarte posesiv cu lucrurile sale si va reactiona instinctiv agresiv atunci cand va fi fortat sa ii dea jucaria si lui bebe, ca el e mai mic.
La varsta scolara, un copil are un simt acut al dreptatii si i se pare nedrept ca oricine (cu atat mai mult intrusul, fratele mai mic) sa obtina un tratament preferential nemeritat.
Un copil mai mare se poate simti presat de responsabilitatea de a avea grija fratelui mai mic, mai ales ca decizia de a avea un nou membru in familie nu i-a apartinut. Copilul care isi vede rapit dreptul la joaca si se simte pus in fata unor responsabiltiati pe care nu le poate duce (caci el trebuie sa fie atent, ca cel mic sa nu pateasca ceva) acumuleaza motive de nemultumire pe care le poate exorciza ani mai tarziu, in eterne certuri cu fratele caruia i-a fost „bona”.
Nu in ultimul rand, temperamentele diferite pot cauza diferite neintelegeri si certuri intre frati. Doar pentru ca suntem familie nu presupune automat ca avem aceleasi pareri si reactii fata de lucruri.
– Recomandarea psihologilor este sa nu intervii. Sigur, exceptie fac cazurile in care conflictele devin „armate” si pun in pericol siguranta/sanatatea unuia dintre copii (sau a tuturor). In aceste cazuri, este bine sa separi copiii si sa dai fiecaruia timp sa se linisteasca.
– Este inutil sa tii teorie copiilor pe care i-ai separat cu greu dintr-un conflict. Emotiile sunt prea puternice si cuvintele „intelepte” ricoseaza.
– Daca vrei ca un conflict sa nu (re)izbucneasca, nu incerca sa afli cine e vinovat – vina se va arunca de la unul la altul. Dar, ca in orice relatie, o situatie conflictuala se naste in urma unei interactiuni, asa ca amandoi cei implicati (sau toti trei, daca este cazul) sunt vinovati, in egala masura.
Cum sa dezamorsezi o cearta
– Incearca sa gasesti, impreuna cu cei mici, o solutie care sa multumeasca pe fiecare dintre ei. Daca se cearta pe o jucarie, o varianta castigatoare ar fi sa o imparta, jucandu-se impreuna.
– Nu lua partea unuia sau altuia dintre copii – o cearta este buna in sensul in care ii invata pe cei mici sa fie empatici si sa priveasca lucrurile si din pespectiva altcuiva. Lasati sa se descurce si sa isi rezolve conflictele, copiii vor gasi repede solutii de negociere si compromis, in timp ce interventia unuia dintre parinti nu face decat sa confirme impresia ca unul este „protejat”, ceea ce alimenteaza alte conflicte pe viitor.
foto Shutterstock.com
