O vacanta. Un copil. Doi copii. Trei copii. Doi parinti. O plaja si o mare. Sau o terasa. Sau un supermarket. Locul e mai putin important. Stare de urgenta: TANTRUM LA ORIZONT.

 

Panica, rusine, disperare, epuizare, nervozitate. Acestea sunt de cele mai multe ori emotiile pe care le resimte un parinte atunci cand se confrunta cu o criza de isterie a copilului sau. De ce? Poate asta ii trezeste plansul celui mic, poate ca il rascoleste durerea sau chinul lui. Sau, poate, pur si simplu, e la capatul puterilor. Si atunci cum faci? Unde esti in toata aceasta vijelie? Pentru ca, de fugit, nu poti.

Uite ce ne sfatuieste Gaspar Gyorgy, psihoterapeut, Presedinte al Asociatiei Multiculturale de Psihologie si Psihoterapie

“Oricat de greu ar fi, e importanta sa ne straduim sa ramanem mindful – sa fim deschisi fata de momentul prezent, sa acceptam tot ceea ce traim si simtim si ramanem deschisi si fata de dificultate copilului. Mai apoi prin conectarea la suferinta copilului, incercand sa-i validam trairea si sa-l ajutam sa vada situatia dintr-o perspectiva mai realista. Primul pas este imblanzirea emotiilor, iar al doilea este redirectionarea atentiei”, puncteaza terapeutul.

Si tot el ne ajuta cu un mic ghid de supravieturire a tantrumurilor in public. Ne indica cum sa le manageriem atunci cand toti ochii sunt atintiti asupra noastra.

  1. Respiram abdominal;

  2. Ne imprietenim cu toate gandurile negative spuse de minte in momentul respectiv;

  3. Ne acceptam emotiile de rusine, frica sau furie;

  4. Incercam sa vedem dificultatea copilului fara sa-l criticam, judecam sau acuzam de tot felul de lucruri;

  5. In luam in brate si-l asiguram de iubirea si bunavointa noastra.

Cum suna? Oare e greu sau usor de facut, mai ales in momentele cele mai cele? Si apoi, vine o alta intrebare grea, care cade ca bolovanul. “Dar atunci cand ai doi sau mai multi copii si ii apuca crizele pe toti?. Iar bunul Gaspar rade si raspunde: “atunci fugim. Desigur glumesc. Ceea ce am observat este ca, atunci cand unul din copiii din familie este activat emotional, ceilalti se straduiesc sa ramana mai complianti. Este indicat ca parintele sa ceara ajutorul fratelui sau al fratilor care par sa fie mai ok si ulterior sa discute si cu acestia despre situatia traita. Daca reactivitatea emotionala ii cuprinde pe toti copiii in acelasi timp, aceasta este un indicator al faptului ca sistemul familial are un deficit major de conectare psihologica si copiii au o nevoie acuta de mai mult timp cu parintii lor”. Clar ca buna ziua, nu-i asa?

Zile senine sa aveti!

 

 

My title page contents