Când are nevoie copilul de psiholog. Semne la care trebuie să fii atentă

când are nevoie copilul de psiholog

Care sunt semnele care ar trebuie să te pună pe gânduri și cum știi când are nevoie copilul de psiholog? Acestea sunt doar câteva dintre aspectele pe care trebuie să le iei în calcul dacă te gândești că micuțul tău are nevoie de terapie.

Copiii se pot confunta cu dificultăți emoționale sau probleme de comportament încă de la vârste fragede. Cel mai important este să stabilești dacă problemele cu care se confruntă copilul sunt specifice vârstei.

Există o serie de probleme ale copilăriei care pot produce stres într-o primă fază cum ar fi

  • Mersul la grădiniță/școală
  • Plecarea părinților la serviciu
  • Neînțelegeri cu frații mai mici sau mai mari
  • Schimbarea locuinței/școlii – adaptarea la un mediu nou
  • Presiunea activităților școlare

Toate aceste situații nu necesită neapărat consiliere psihologică. Este foarte important modul în care gestionezi situația ca părinte, dar și care sunt reacțiile celui mic.

Dacă reacțiile lui sunt foarte puternice și greu de controlat cel mai bine este să apelezi la ajutorul unui psiholog.

Uneori, un copil agitat poate fi perfect sănătos, în timp ce în alte cazuri acesta se poate confrunta cu problme emoționale.

Este indicat ca părinții să se sfătuiască mai întâi cu un psiholog înainte de a începe un demers terapeutic. De multe ori, poate fi vorba și de situație punctuală care a declanșat schimbări emoționale și comportamentale.

Când are nevoie copilul de psiholog? Semne la care să fii atentă

Dacă observi la micuțul tău unele dintre aceste semne este posibil să fie nevoie de consiliere psihologică. În unele cazuri, sprijinul tău emoțional și discuții deschise pot fi suficiente, în timp ce în altelte este psihoterapeutul este răspunsul corect.

Există o serie de semne care pot indica faptul că micuțul tău are nevoie de terapie. Printre acestea se numără:

  • Episoade de tristeţe și retragere socială mai cu o durată mai mare de două săptămâni
  • Episoade de agresivitate și tendința de a avea reacții extreme
  • Crize nejustificate de furie și de plâns (acasă, grădiniță, locul de joacă)
  • Schimbări bruște de dispoziție și emotivitate exagerată
  • Stări de anxietate și îngrijorare extremă
  • Este foarte preocupat de starea de sănătatea și de modul în care arată
  • Scăderea bruscă și aparent fărătă motive a  notelor la școală
  • Piederea interesului față de activități care înainte îi făceau plăcere (inclusive renunțarea la jocuri)
  • Schimbări bruște  în privința orarului de somn (insomnia sau dimpotrivă o stare prelungită de somnolență) și a apetitului (refuză mâncarea, plânge, mănâncă foarte puțin)
  • Dificultăți de concentrare și de învățare, dar și în privirea luării de decizii
  • Dificultate de a sta într-un singur loc
  • Întârziere în dezvoltarea limbajului
  • Repetarea obsesivă a anumitor acțiuni zi de zi (spălatul pe mâini sau curățatul anumitor lucruri)
  • Coșmaruri care îi paralizează activitățile de zi cu zi
  • Refuzul de a merge la grădiniță sau școală
  • Comportament agresiv la grădiniță sau școală (lovește, mușcă alți colegi, este violent)
  • Dificultăţi mari legate de separarea de părinţi (refuzul taberelor şcolare, al petrecerilor „în pijama” la alţi prieteni)
  • Episoade de autovătămare
  • Diete extreme și lipsă acută a poftei de mâncare
  • Acuză frecvent dureri de cap, burtă, stări de vomă sau leşin, dificultăţi respiratorii sau stări de rău
  • Dacă observi unele dintre aceste semne, cel mai  probabil copilul are nevoie de consiliere psihologică.

 

My title page contents