Ai un copil care mai mereu plânge, se văicărește, nu vrea să facă nimic din ce-i spui, e mereu nemulțumit? Nu ești singurul părinte cu această problemă. Și nu e ceva ce nu poate fi rezolvat.
De ce e copilul tău plângăcios?
Pe la vârsta de 3 ani, copilul începe să facă crize pentru a-și îndeplini dorințele, pentru a i se face pe plac. Cum nu obține ceva, cum începe să se miorlăie, să se răsfețe și să plângă din senin. În plus, la această vârstă, copilul vorbește bine și manipulează și prin cuvinte. Asemenea crizelor de tantrum, comportamentul manifestat prin plâns şi tânguire are la bază o frustrare. Când nu reușește să ceară ceea ce vrea prin cuvinte, apelează la plâns. E mai simplu. Plânsul, de altfel, este un mod de a comunica al copiilor. Dar doar atunci când sunt atât de mici și nu se pot ajuta de cuvinte.
Ce să facă părinții?
Părinții, de cele mai multe ori pricep ce vrea copilul. Dar oare e bine să-i și îndeplinească dorința…sau fiecare dorință? Nu, deoarece astfel, copilul va înțelege că primește o răsplată în urma comportamentului său și că poate repeta și cu altă ocazie. Mai bine îl întrebi ce se întâmplă, de ce este supărat, cu ce-l poți ajuta?
Dacă el va continua să se smiorcăie, tu trebuie să tămâi fermă și să-i spui că nu înțelegi ce vrea să spună. Și că aștepți să se liniștească și să vină, să-ți spună calm ce-și dorește. Doar astfel îl vei putea ajuta.
În acest moment, copilul poate reacționa în două moduri: fie se oprește din prima, fie forțează nota și plânge și mai tare. Nu trebuie nicidecum să te întorci la el. Atunci, el se va considera victorios și va înțelege că funcționează metoda. Copiii sunt niște mici teroriști. În schimb, dacă îl vei ignora, nu va plânge la nesfârșit. Se va opri și va veni la tine. Perseverența e cheia succesului. Rămâneți fermi pe poziție până ajungeți la rezultatul dorit. Oferiți-i explicații pentru fiecare gest, pentru ca cel mic să înțeleagă de ce se poate ceea ce se poate și de ce nu se poate ceea ce nu se poate.
