Tuturor ne-a fost frică de întuneric. Unora ne mai este și acum, deși suntem oameni în toată firea. Pare că aceasta este cea mai comună fobie. Dar dacă noi, adulții, o scoatem cumva la capăt, cum ne ajutăm copiii să depășească frica de întuneric?
Pentru cei mici, lumea este multă vreme o necunoscută plină de pericole. Unele reale, altele imaginare. Părinții fac tot ce le stă în putere pentru a le oferi siguranță, dar cu fantasmele nu ai cum să te pui. Cum ne ajutăm copiii să depășească frica de întuneric, iată subiectul în care încercăm să facem… lumină.
De ce le este frică?
Pe măsură ce procesul de gândire al copilului devine mai complex, pot apărea temerile. Acestea îl fac să fie neliniștit de o serie întreagă de lucruri. Mai ales de întuneric, cel care alimentează imaginația și o face mai efervescentă. Copiii au, oricum, o fantezie bogată. În plus, amintirea unei experiențe negative de la vârsta bebelușiei declanșează o teamă de lungă durată. Dar revenind la fantezie, micuții își imaginează că personajul negativ din povestea care i-a fost citită la culcare se ascunde sub patul lui. Apoi mai este și nesiguranța cu care se confruntă în situații precum mutarea într-o altă locuință sau venirea pe lume a unui frate. Cel mai adesea frica de întuneric la copii se declanșează în jurul vârstei de doi ani. Și durează cam până la vârsta de cinci-șase ani. Deși nu este total exclus să apară și la vârste mai mari. În această din urmă situație frica de întuneric durează mai puțin, de la câteva săptămâni până la câteva luni.
Cum ne ajutăm copiii să depășească frica de întuneric
Nu ți-a cerut niciodată să lași noaptea lumina aprinsă în camera lui, dar dintr-o dată vrea asta. Nu mai vrea să se culce singur, se trezește în miez de noapte plângând cât îl ține gura. Ce e de făcut?
Recunoaște-i frica
Deși teama de întuneric îți poate părea iraționala, pentru copil ea este foarte reală. Dacă o ignori nu înseamnă că dispare. De fapt, ignorarea sau tachinarea ludică a unei frici o poate amplifica. Lasă-ți copilul să vorbească despre temerea lui („Spune-mi ce te sperie”) fără a-i nega sentimentele (nu spune „Fetele mari nu se tem de întuneric”). Liniștește-ți copilul („Sunt aproape dacă ai nevoie de mine”) fără a exagera cu atenția.
Stai în pat și ține luminile stinse
Când copilul începe să plângă în miez de noapte nu aprinde imediat lumina și nici nu îl aduce în patul vostru. Pentru a-l ajuta să învețe să-și depășească temerile, lasă-l să stea în patul lui și mângâie-l în întuneric. Dacă nu poate dormi fără tine, este mai bine să dormi tu în camera lui. Dar nu des, nu în fiecare noapte. Acest lucru l-ar putea încuraja să devină dependent de tine.
Jucați-vă în întuneric
Încearca să faci asocieri distractive cu întunericul. O vânătoare de comori pentru obiectele strălucitoare, de exemplu.
Încearcă „antrenamentul” de relaxare
Înainte de culcare, propune-i copilului un joc. În întuneric, cere-i să închidă ochii și să își imagineze o scenă relaxantă, precum jocul în nisip, pe plajă.
Oferă-i un obiect de securitate
Dacă cel mic are mai mult de un anișor (nu mai există riscul sindromului de moarte subită a sugarului), oferă-i înainte de culcare o jucărie din pluș. Îl ajută să se simtă în siguranță.
Lasă o lumina de veghe
O lumină foarte discretă (4-7 wati), de veghe, îi poate risipi frica. Becul să fie cu lumină galbenă, caldă, nu albă și nici albastră. Sau poți lăsa ușa camerei deschisă, pentru a răzbate lumina de pe hol.
Verifică-l
Spune-i micuțului că ești chiar alături. Apoi, ca să îl convingi, bagă capul pe ușă la fiecare 5-10 minute, de două-trei ori, până adoarme.
Lucrează cu imaginația lui
Dacă este convins că există un „balaur” sub pat sau în dulap, căutați împreună. Demonstrează-i că nu este nimic acolo. Mai poți pune jucăria preferată „sa stea de pază” sau să-l înveți o „formulă magică” prin care poate îndepărta „pericolul”. Sau îi poți oferi o lanternă, o „baghetă magică” ori o sticluță cu pulverizator care conține „poțiune pentru alungat balaurul”.
Laudă-i curajul
Felicită-l și laudă-l pentru orice confruntare cu propria frică. Inventează un sistem de recompense (de exemplu steluțe). Sau o mini-petrecere pentru marile reușite.
