Încă de când eram mici am auzit sau chiar ne-am confruntat cu unele sau chiar cu toate bolile copilăriei. Dar care sunt acestea? Cu siguranță vă amintiți de pojar, varicelă, oreion, scarlatină. Mai putem adăuga rubeola. Aceste boli sunt cunoscute ca fiind bolile copilăriei.
Toate bolile amintite mai sus sunt boli contagioase. Adică se transmit foarte ușor de la un copil la altul și caracteristica lor comună este că sunt situate la nivelul tegumentului.
Toate cele 5 boli sunt caracterizate de erupții extinse de o serie de formațiuni roșiatice (eritematoase), ce au un prurit deosebit (mâncărime). Sfatul valabil pentru oricare dintre bolile ce manifestă mâncărime este evitarea scărpinării, deoarece scărpinatul poate duce la ruperea unor bubițe, care pot lăsa semne pe viață.
Exista o serie de patologii în cadrul bolilor copilăriei, printre care: varicela, rujeola, rubeola, scarlatina și oreionul.
Bolile copilăriei. Să facem cunoștință cu ele.
Varicela
Mai este cunoscută și ca „vărsat de vânt” și este cea mai comună din bolile copilăriei. Poate fi întâlnită de la mic la mare. Nimeni nu scapă de ea, iar în ultimii ani am auzit cazuri de persoane cu o vârstă mai înaintată care au făcut această boală. Ba chiar a doua oară în unele cazuri, deși se știa că acest gen de boli se fac o singură dată în viață.
Varicela se transmite pe cale aeriană, salivară, dar și prin prin secreții nazo-faringiene. De asemenea, varicela este extrem de contagioasă.
Forma sa cutanată nu debutează din prima zi a infectării. Perioada de incubație poate varia de la 2-3 zile până la mai mult timp, însă primele simptome care vor putea fi depistate sunt cele de stare de astenie sau moleșeală, însoțite de absența poftei de mâncare și febră.
După 2-3 zile de la debutul acestor prime simptome va apărea și erupția cutanată.
Erupția cutanată este de regulă generalizată pe întregul corp și pot apărea 2-3 valuri eruptive. Totul se desfășoară pe parcursul a 1-2 săptămâni de formă tegumentară.
Forma inițială a erupției este similară unor mici mușcături roșii de țânțar, care vor evolua spre vezicule cu lichid.
Nu e bine să fie rupte aceste vezicule pentru că lasă urme pe viață, dar și pentru că pot duce la infectare (sau suprainfectare) a acestor vezicule cu infecții bacteriene.
Ce e de făcut?
– Este obligatorie declararea și izolarea imediată a copilului;
– Anunțarea medicului de familie asupra acestui episod de varicelă;
– În cazul în care copilul nu prezintă febra mai mare de 38 – 38,5 grade Celsius nu este ceva ce trebuie să vă alarmeze;
– Dacă se constată o agravare a stării de sănătate a copilului, trebuie consultat medicul;
– După căderea crustelor sunt permise dușuri călduțe (doar după căderea crustelor inițiale) și este permisă, de asemenea, tamponarea cu un prosop curat;
– Se pot aplica unguente care au rolul de a reduce pruritul (indicate de medicul de familie) dar și pudră de talc mentolată sau alte pudre ori alifii cu conținut de mentă. Menta este un antiinflamator și antiseptic important.
Formele grave de varicelă sau complicațiile sunt foarte rare.
Rujeola
Rujeolă sau „Pojar”, cum mai este cunoscută este o boală a copilăriei, asemănătoare cu varicela, dar cu un substrat ceva mai grav.
Rujeola este la fel de contagioasă ca și varicela. Este transmisă tot prin cale aeriană, prin contact direct sau prin secreții salivare.
Perioada de incubație a acestui virus este de 1-14 zile. Rujeola este caracterizată prin apariția inițială a unei singure erupții la nivelul cavității bucale. Aceasta după ce apar simptomele generale de tipul febrei între 38,5 și 40 de grade. La copil, febra poate depăși 40 de grade.
După această erupție unică la nivelul cavității bucale se va produce erupția tegumentară generalizată, asemănătoare varicelei. Însă dimensiunea acestor formațiuni de erupție este mai mică și nu este neapărat ca acestea să devină vezicule (pline de lichid).
Erupția apare mai întâi la nivelul capului și în spatele urechii, iar starea de febră este puțin mai mare decât în cazul varicelei. Rujeola este relativ mai periculoasă decât varicela, din cauza stării febrile mai accentuate ca valoare. Aceasta dispare de regulă, în maximum 24 de ore de la apariția erupției și există doar un val de formă eruptivă cutanată.
Varicela poate provoca o carență de vitamina A, care va putea duce la o serie de dereglări la nivelul ochilor. Acestea pot produce o serie de disfuncții de vedere și în anumite cazuri foarte rare, chiar orbire.
Ce e de făcut?
– Repaus la domiciliu și la pat, mai ales în primele zile de la apariția primelor simptome;
– Tratament medicamentos cu antipiretice, dar șii analgezice sau antiinflamatoare nesteroidiene de tipul ibuprofenului;
– În cazul unor complicații poate fi necesar consultul medicului și chiar spitalizarea.
Rubeola
Rubeola are o răspândire ceva mai dificilă, deoarece nu avem de-a face cu o răspândire pe cale aeriană. În cazul rubeolei, transmiterea se face prin contactul cu fluide de la nivelul membranelor mucoase care conțin virusul.
Virusul se va putea totuși răspândi prin picături eliminate prin tuse, strănut sau o igienă precară între membri (consumul din același pahar, aceeași farfurie, aceleași truse de igienă, etc.).
Se caracterizează inițial prin inflamarea ganglionilor, în special a ganglionilor retroauriculari (situați în spatele urechii) și cei occipitali (în apropierea cefei).
La această inflamare a ganglionilor se adaugă febra, durere articulară (mai frecventă la adulți), cât și o deshidratare.
Febra este mai scăzută, dar manifestată pe o perioadă mai îndelungată. Erupția este mai precis delimitată și localizată.
Complicațiile sunt foarte rare, dar pot include afectarea meningelui sau a encefalului.
Ce e de făcut?
– În cazul rubeolei este necesar consultul medicului de familie și posibil și al unui pediatru care va recomanda un antiinflamator adecvat. Deoarece anumite antiinflamatoare nu sunt recomandate copiilor mici;
– Este importantă hidratarea;
Oreion
Este o inflamație în special la nivelul glandelor paratiroide și/sau glandelor salivare.
În general, oreionul nu produce complicații majore, dar într-un număr mai crescut la bărbat și într-un număr mai redus la femei poate produce o serie de urmări pe termen lung.
Din cauza acestor complicații posibile pot fi afectate testiculele sau ovarele. Iar în timp se pot solda chiar cu infertilitate.
Complicațiile pot include și o pancreatită sau o meningită.
Oreionul are o perioadă de incubație de 7-14 zile. Se manifestă simptomatic tot printr-o senzație de moleșeală accentuată, însoțită de o febră moderată. În plus, apar probleme de deglutiție (disfagie) sau de o durere la nivelul gâtului, retroauricular sau al urechii.
Virusul se transmite mai ales prin picături eliminate prin tuse, strănut.
Scarlatina
Scarlatina sau singura din patologiile generale ale copilăriei care nu este cauzată de o infecție virală, ci de o infecție bacteriană.
Transmiterea acestei bacterii se poate face atât pe cale aeriană, contact direct sau prin picături de strănut, tuse.
Perioada de incubație este de 2-5 zile, iar boala debutează asemenea celorlalte, cu febră (38,5 – 40 de grade), inapetență și stare de moleșeală. La acestea se adaugă tahipnee (respirație mai frecventă) și tahicardie, cât și durere la înghițit sau dificultate a deglutiției.
Tratamentul impune obligatoriu spitalizarea pe o perioadă de o săptămână pentru a se asigura izolarea și a se încerca sistarea unei epidemii.
Tratamentul include peniciline, sau în anumite cazuri, macrolide (când există alergie la peniciline).
