Copilul meu este obraznic. Părinții se întreabă adesea ce au făcut greșit pentru a primi în schimb atitudini neplăcute, violente și agresive din partea copiilor lor. De ce copiii lor nu îi respectă?
Copilul meu este obraznic. Ce se poate face când copiii nu își respectă părinții?
Fie că este vorba de cuvintele lor ascuțite sau de expresiile nepotrivite, problema este foarte delicată. Studiile arată că cea mai critică vârstă la care copiii nu își respectă părinții este cea în jur de 13 ani. În acest caz, vorbim despre băieții care nu își respectă părinții. Copii cu comportament nervos, care se irită din orice. Chiar și copiii aflați la pre-adolescență pot fi obraznici și pot avea un vocabular violent. De cele mai multe ori vor să atragă atenția. Este esențial ca părinții să rămână calmi și să acționeze cu respect față de copii. Încercând totodată să identifice de ce copilul lor se comportă într-un anumit mod, analizând situația împreună cu acesta și raportat la perioada de dezvoltare în care se află el.
Cum să te comporți cu copilul tău care te jignește?
„Dacă nu mă lași afară, plec, fug de acasă”. Este fraza tipică pe care o aud părinții acestor copii.
Dorința de independență este puternică, la fel și libertatea de a-și alege propriul stil de viață și respectarea orarului. Acestea sunt principalele motive de confruntare care îi determină pe copii să se revolte.
Dar cum trebuie să te comporți cu copiii când te jignesc, când nu te respectă? Există metode câștigătoare, care în aceste cazuri pot fi foarte utile pentru a calma spiritele și a găsi un echilibru. O severitate excesivă nu ar duce decât la o destrămare mai mare a relațiilor.
Soluția ar fi să-i oferi progresiv copilului o mai mare autonomie și, în același timp, să îl faci să înțeleagă că își asumă responsabilitățile și consecințele acțiunilor lui.
Relația părinte-copil trebuie să se axeze pe respectul reciproc
Când părintele acceptă că fiul său are propria personalitate, intimitatea sa, modul său de a fi, atunci va primi mai mult respect. O atitudine autoritară nu rezolvă nimic, așa cum nici o permisivitate excesivă nu e recomandată. Pe de o parte, aceasta ar duce doar la o îndepărtare mai mare între copil și părinte. Pe de altă parte, copilul ar fi lăsat la mila lui însuși.
Calea corectă? Compromisul: „Poți veni acasă la miezul nopții, atât timp cât mă suni și-mi spui unde ești”.
Nu îl jigni, nu te supăra când te critică, nu o lua ca pe o problemă personală! Încearcă mai degrabă, să înțelegi ce vrea să-ți spună și, mai ales, să păstrezi regulile ferme. Reguli, nu comenzi! Trebuie să subliniezi imediat greșeala lui, oferindu-i explicații precise pentru a putea înțelege unde greșește.
Copilul meu este obraznic. Ce să fac?
Unele comportamente ale copiilor, cum ar fi zgârierea, mușcarea sau smulgerea părului, pot provoca o mare îngrijorare părinților. Aici ne referim la situația copiilor mai mici.
După cum a argumentat Donald Winnicott, un medic pediatru și psihanalist, „a crește este în sine un act agresiv ”. La copii, agresivitatea este o modalitate de comunicare și de creștere care este transformată în raport cu etapele de dezvoltare ale copilului. Prin urmare, agresivitatea trebuie evaluată în raport cu vârsta lui. În cazurile de agresiune, confruntarea cu alți părinți este fundamentală, pentru a reflecta și a împărtăși îndoieli și, de asemenea, pentru a găsi noi strategii și soluții, fără teamă de judecată.
Ce să faci:
- respectă nevoia de intimitate, fără a impune o prezență opresivă;
- ascultă-ți copilul;
- lasă mândria deoparte;
- analizează situația cu răbdare extremă.
.
