Ce rol are în dezvoltarea copilului stilul de educație parentală? Știai că există diferite stiluri educaționale, cu propriile caracteristici și particularități? Modul în care părinții relaționează cu copiii determină capacitatea acestora de a construi relații între ei în viitor. Dar nici părinții nu sunt perfecți. Uneori, aceștia sunt incapabili să ofere copilului siguranța și încrederea necesară în ei înșiși, în emoțiile lor și în ceilalți. Acest lucru nu se întâmplă din lipsă de dragoste sau din rea voință, ci pentru că acestea sunt modelele pe care le-au moștenit și instrumentele pe care le au la dispoziție.
Este important ca părinții să cunoască propriile modalități educaționale și comportamentale, să ghideze acțiunea educațională și să modifice sau să sporească un anumit comportament în educația copiilor.
Stilul de educație parentală. Ce sunt stilurile educaționale?
Sunt toate acele metode educaționale pe care fiecare dintre noi le folosește în educație și în comunicarea cu copiii. Mai mult sau mai puțin conștient. Metodele educaționale sunt specifice și corespund, de fapt, unui stil mai degrabă decât altuia. Toate aceste modalități de educare pot afecta, pozitiv sau negativ, dezvoltarea și creșterea copiilor chiar și pe termen lung.
De fapt, de foarte multe ori, părinții nu sunt conștienți de propriul stil educațional folosit sau de consecințele acestuia asupra dezvoltării copiilor. De aceea, este de o importanță fundamentală cunoașterea și implementarea celui mai bun stil pentru a favoriza o dezvoltare armonioasă și coerentă. Chiar și cu ajutorul și sprijinul unui profesionist expert.
Stilul de educație parentală. Iată trei stiluri educaționale: permisiv, autoritar și cu autoritate.
Stilul permisiv și stilul autoritar
Acestea sunt două stiluri foarte opuse, cu caracteristici și efecte foarte diferite asupra dezvoltării copiilor.
Stilul permisiv
Părintele care practică acest stil are așteptări scăzute de la copil, atât legate de succes, cât și de comportament. Este un părinte deschis dialogului și afectuos, satisface cererile și nevoile copilului, fără însă a oferi un sistem de reguli adecvat vârstei și nevoilor copilului. Părintele este prezent și afectuos, dar se raportează la copilul său mai mult ca la un „prieten” decât ca o figură parentală. Nu este un model pentru copil și nu oferă reguli și sfaturi pentru creștere.
Ca urmare, copilul va crește fără urma un sistem de reguli. Astfel, acesta va experimenta o disciplină și o capacitate de control scăzute, abilități sociale și relaționale slabe, nesiguranță și stimă de sine și încredere în sine scăzute.
Stilul autoritar
În acest caz, așteptările față de copil sunt foarte mari. Părintele autoritar este, de fapt, rigid și inflexibil și este incapabil să asculte și să înțeleagă nevoile reale ale copilului. Spre deosebire de stilul permisiv, aici părintele definește un sistem de reguli foarte rigid. Acest stil îi este impus copilului, și nu împărtășit cu el, așa cum ar trebui să fie cu un sistem pozitiv de reguli. De altfel, copilul va respecta regulile, dar mereu cu groază și frică. Motivul e destul de evident: nerespectarea implică pedepse fizice și verbale.
Părintele autoritar nu cunoaște nevoile copilului și astfel, este incapabil să le satisfacă. Copilul trebuie să se comporte așa cum își dorește părintele. Prin urmare, nu este un model de urmat pentru copil și nu îi oferă sfaturi și feedback pozitiv pentru o creștere echilibrată. Mai mult decât atât, pe termen lung, copilul poate dezvolta o stimă de sine scăzută. O autonomie și independență scăzute, o dificultate puternică de socializare și de relație cu lumea înconjurătoare și cu ceilalți.
Stilul educațional parental democratic
Așadar, așa cum am menționat mai sus, stilurile permisiv și autoritar au efecte diferite asupra dezvoltării copiilor, dar ambele nu sunt pozitive. În schimb, modul educațional democratic corespunde celui mai potrivit model educațional pentru dezvoltarea și creșterea echilibrată a copilului, conform specialiștilor.
Iată de ce:
- Părintele cu autoritate oferă copilului un sistem pozitiv de reguli; cu reguli clare, consecvente și adecvate nivelului de dezvoltare al copilului, explicându-i întotdeauna motivele acestor reguli;
- Un stil ce are la bază un concept fundamental pentru educație: regulile, care trebuie să fie clare, împărtășite și participative;
- De fapt, părintele autorizat stabilește reguli și modele pe care copilul le urmează într-un mod democratic, împărtășit și participativ;
- Nu există nicio impunere, nici intruziune, ci împărtășire, comunicare și participare între părinți și copii.
Concluzia? Stilul educațional de parenting democratic este cu siguranță cel mai potrivit și cel mai echilibrat pentru promovarea dezvoltării emoționale, sociale și relaționale a copiilor.
