Tu știi care sunt cele mai frecvente temeri ale copiilor? Psihologii atenționează că temerile copiilor sunt etape importante pentru creșterea lor, care nu trebuie hrănite cu temerile adulților, dar nici ridiculizate sau subestimate. Frica este un sentiment natural al ființei umane și este prețioasă pentru că ajută la recunoașterea pericolului, la manifestarea prudenței, la îmbunătățirea stimei de sine atunci când copilul reușește să o depășească.
Și totuși, care sunt cele mai frecvente temeri ale copiilor? Dr. Cristiana De Ranieri de la spitalul de copii Bambino Gesù explică faptul că temerile copiilor sunt foarte diferite în funcție de vârsta copilului.
Care sunt temerile copiilor?
Temeri primare
La începutul existenței sale, copilul experimentează o serie întreagă de temeri primare. Acestea sunt temerile pe care copilul le experimentează în primii ani de viață, când creșterea este doar o descoperire și o călătorie în necunoscut. Acestea sunt temeri importante, deoarece ar putea reapărea la vârsta adultă împreună cu evenimente stresante, cum ar fi o un doliu, o naștere sau o mutare.
În jurul vârstei de 8 luni
În această etapă apare frica de străini, care preia controlul. Copilul realizează că o persoană îi este necunoscută și instinctul său protector îi sugerează să o țină la distanță.
De la 12 luni
Apare frica de separare, care se configurează, totuși, ca o etapă de evoluție și dezvoltare. În anii următori, copilul este nevoit să se detașeze treptat de părinți, să meargă la școală, la prieteni sau la bunici. Acestea sunt momente cruciale din viața copilului care se vor repeta în numeroase ocazii și vor marca etape reale în dezvoltarea sa.
Pe măsură ce se apropie vârsta de doi ani
Copilul începe să experimenteze o mai mare autonomie. Aceasta este perioada lu NU, perioada în care copiii încep să exploreze autonomia și să-și afirme voința. Mai exact, este un moment crucial în dezvoltarea lor. Ei își descoperă identitatea și învață să-și exprime dorințele și preferințele.
În faza delicată a separării pentru a merge la grădiniță și, mai târziu, la școală, specialiștii recomandă ca separarea să fie treptată. Mama trebuie să fie calmă în fața copilului. La început, copilul poate plânge și poate insista să meargă acasă. Este normal la început, dar dacă după luni de zile încă refuză să meargă la școală, este bine să se discute cu un expert pentru a înțelege dacă poate exista o formă excesivă de anxietate de separare, legată de alte motive.
După vârsta de 3 ani
Copilul începe să se teamă de evenimente sau subiecte exterioare: monștri, furtuni, fantome, animale mari și devoratoare. În timp ce în jurul vârstei de 4 ani, frica este legată de animalele mai mici și insecte, și de întuneric. De asemenea, în acești ani începe să se manifeste un instinct de autoprotecție chiar și pentru propria siguranță. Copilului îi este frică să nu fie rănit, să vadă sânge curgând.
La vârsta de șase ani
Este vârsta la care marile temeri existențiale și întrebările despre viață, moarte, sex preiau controlul. Părinții vor trebui să-i liniștească oferindu-le explicații simple și clare care să alunge temerile copiilor.
În cele din urmă, temerile sociale preiau controlul. Mai exact, publicitatea, desenele animate, știrile, dar și relația cu colegii de școală, judecata părinților și educatorilor. Este un moment foarte important pentru ca un copil să devină un adult încrezător și capabil să-și recunoască și să-și gestioneze temerile.
Și totuși… ce creează anxietate copiilor?
În acest sens, o analiză efectuată de Manjul Rathee pe 10.000 de copii a dezvăluit ce îi îngrijorează cel mai mult.
Teama de a merge la școală
O preocupare comună în rândul copiilor, adesea cauzată de anxietăți legate de interacțiunile sociale, performanța școlară sau orice dificultăți cu profesorii sau colegii.
Frica de a face greșeli
Mulți copii se tem să facă greșeli, să-și facă griji cu privire la așteptările altora sau să eșueze. Această frică le poate bloca curiozitatea și dorința de a învăța.
Frica de întuneric
Această frică este comună la copiii mai mici (2-3 ani) și provine adesea din imaginația vie și dificultatea de a înțelege că întunericul nu este periculos.
Care sunt simptomele fricii la copii?
Paloarea facială este cel mai frecvent și imediat simptom care denotă frica pe care o simte un copil, dar există și alte semne care pot ascunde un sentiment de frică:
- udarea patului
- probleme cu nutriția
- bâlbâiala
- pasivitate și absența curiozității
- iritabilitate și nerăbdare
- atașament excesiv față de adulți
- tulburări de somn
Cum să-i ajuți pe copii să gestioneze frica?
În primul rând, este important să nu ridiculizăm niciodată temerile copiilor, ci să le respectăm. În plus, să lăudăm copilul atunci când reușește să depășească o frică. Psihologii susțin că, în îndeplinirea rolului său de educator, părintele nu trebuie să ceară prea mult. Ci să-și măsoare așteptările la abilitățile reale ale copilului. Să-l ajute să înțeleagă consecințele acțiunilor sale, dar fără a-l intimida sau a-l împovăra cu temerile sale. Cât despre pedepse, acestea trebuie aplicate într-o manieră selectă și consecventă.
