Cum negociezi cu un copil, la ce metode să apelezi? Negociază și antrenează-ți copiii să negocieze în familie, încă de la o vârstă fragedă. Dar mai întâi, clarifică-ți obiectivele!
Acasă, ca și în afara ei, trebuie să ai capacitatea de a negocia. Mai ales cu copiii. Negocierea se poate face și trebuie să existe la toate vârstele, cu conștientizarea faptului că numai în acest fel se poate păstra dialogul, stima reciprocă și armonia familială. Dar negocierea implică o metodă anume, pe care ți-o stabilești singură sau te inspiri din alte cazuri în care a funcționat:
Cum negociezi cu un copil? Iată 8 reguli esențiale date de experți în echilibrul familial:
1. Antrenează-ți copilul mai devreme
Încă de la o vârstă fragedă, copiii trebuie să știe că nu totul vine de la sine. De aceea, chiar și ei trebuie să fie dispuși să negocieze: să solicite și apoi să negocieze.
2. Fii consecvent în timp
Educația nu începe când copilul crește, ci chiar de la început. Pentru ca un adolescent de 14 ani să respecte orele de întoarcere acasă, încă de când e mic (la 4 ani, de exemplu), el trebuie să știe că are un program, că nu poate face numai ce vrea și când vrea. Educația asociată cu negocierea reprezintă o cale coerentă.
3. Cum negociezi cu un copil? Nu îți fie teamă de conflict
Conflictul este vital. Nu te teme dacă uneori trebuie să mai ridici vocea sau să-i provoci copilului câteva lacrimi. Viața ne învață că nu putem crește fără conflicte. Și lacrimile și furia și toate stările și emoțiile fac parte din mersul lucrurilor.
4. Avem nevoie de reguli și sancțiuni
Nu te amăgi cu ideea că acordurile sau chiar pretențiile pe care le ai de la copii nu pot fi însoțite de sancțiuni și reguli. Fiecare înțelegere respectabilă, chiar și în familie, trebuie să includă ambele.
În plus, pentru a învăța să negociezi, ține cont de unele tehnici.
5. Cum negociezi cu un copil? Copiii pun o mulțime de întrebări
Copilul întreabă, adultul răspunde. Când un copil răspunde la telefon, nu încetează să întrebe până nu află motivul apelului. Este evident că va respecta orice răspuns care i se pare plauzibil în acel moment. Totuși, el nu încetează să întrebe. În mod similar, în timp ce copilul întreabă în mod constant ce nu știe, adultul se preface că știe, de teamă să nu pară incompetent.
6. Știu ce vor și nu încetează să ceară asta
Copilul știe că, cu cât cere mai mult ceva, cu atât va avea șanse mai mari de a obține ceea ce își dorește. Din acest motiv, dacă își dorește un lucru, nu va înceta să-l ceară. În schimb, adulții nu întreabă, dar așteaptă liniștiți. Par să aștepte ca ceilalți să le poată citi gândurile dar, atunci când gândurile le sunt ghicite și li se oferă soluția la ceea ce au în minte, aceștia neagă continuu. Dacă nu le spunem celorlalți ce ne dorim, cu greu vom putea obține acel lucru. Copiii, în schimb, nu au rezerve în expunerea dorințele lor oricărei persoane.
7. Nu acceptă „NU” și nu se conformează. Sunt extrem de insistenți
Pentru copii, „NU” este începutul negocierii, pentru adulți, „NU” este sfârșitul. La fel ca adulții, copiii ne pot spune cel mai rău lucru, care este „DA”. Un „DA” este sfârșitul negocierii. Un „DA” direct nu ne aduce nimic și chiar ne poate frustra, dar negocierea este un joc distractiv de tranzacționare.
Este posibil ca un copil să primească un „NU” ca răspuns la o sută de întrebări în fiecare zi, dar practic nu renunță niciodată după primul răspuns negativ. Copiii ne duc la limită: insistă, insistă și insistă. Pentru că știu că funcționează. În felul acesta, primesc bucată cu bucată ceea ce-și doreau la început și adultul le-a refuzat.
A spune, dar mai ales a accepta cuvântul „NU”, poate fi mult mai dificil decât opusul său. A spune „NU” poate da naștere unor confruntări și nu este ușor să lupți până la sfârșit. Dar și dacă spui întotdeauna „DA”, atunci nu poți fi credibil, pentru a negocia cu copiii.
Durează mult să ajungem acolo? Ma plictisesc, am ajuns? Cu siguranță îți sunt familiare aceste întrebări. Cum aminteam deja: copilul insistă și insistă, adultul nu. Spre deosebire de ceea ce s-ar putea crede, copiii știu că, dacă nu obțin ceva fix când își doresc, vor obține în alt moment sau ceva similar cu prima dorință sau chiar mai mulțumitor.
Dacă răspunsul nu satisface copilul, va întreba de ce da și de ce nu, până când va obține răspunsul pe care îl dorește.
