Copilul aruncă în parc cu pietre în ceilalți copii. La petreceri reușește să-i necăjească și să-i facă să plângă pe toți. Prima tentație este să-i judeci părinții: de ce nu și-l pot stăpâni? Dar de ce crezi că doar greșelile părinților care au copii obraznici sunt cauza?!
E foarte probabil să fii departe de adevăr gândind că acel copil are niște părinți nepăsători sau prea indulgenți. Presupunerile acestea vizavi de părinții unui copil cu un comportament nepotrivit pot fi total incorecte. Iar greșelile părinților care au copii obraznici, inexistente. Poate fi vorba despre alte motive pentru care micuțul se comportă astfel. Iar părinții să merite mai degrabă compasiune. Iată câteva dintre aceste motive.
Copilul a suferit o traumă
Evenimentele stresante precum un accident grav de mașină, un dezastru natural sau divorțul părinților pot afecta comportamentul copilului. Și dezvoltarea lui, în ansamblu. Așa că una e ceea ce afișează copilul la exterior și alta ce se petrece în creierul lui.
Părinții au un motiv întemeiat să nu îl poată disciplina
Greșelile părinților care au copii obraznici poate că au o justificare. Pe care nu îți este permis să o judeci. Poate au pierdut un copil și durerea i-a făcut incapabili să fie mai severi cu cel pe care îl au. Sau poate că ei înșiși au un istoric de abuz în copilărie, motiv pentru care se străduiesc să fie părinți permisivi. Condițiile stresante de viață influențează modul în care părinții interacționează cu copiii lor. O mamă singură poate avea dificultăți în găsirea timpului de petrecut cu copiii. Ceea ce ar putea contribui la problemele de comportament. Sau părinți care se confruntă cu grave probleme (financiare, de sănătate etc) și care sunt prea preocupați pentru a observa „derapajele” copilului.
Există o problemă genetică
Mediul joacă un rol major în comportamentul copilului, dar și genetica are un cuvânt de spus. Un studiu publicat în 2013 în Jurnalul Internațional de Dezvoltare Comportamentală a constatat că problemele de autocontrol și de gestionare a furiei ar putea fi moștenite de la părinți. Temperamentul cu care se naște copilul are impact asupra comportamentului. Așa se face că unii copii sunt în mod natural mai timizi, mai plăcuți, și alții mai năzdrăvani, mai curajoși…
Întârzieri de dezvoltare
Doar privindu-l pe copilul „obraznic” nu ai cum să îți dai seama dacă nu cumva dragul de el are probleme cognitive, întârzieri în vorbire sau tulburări de spectru autist. Doar pentru că are – să zicem – 10 ani, nu înseamnă că se și poate comporta ca un copil de această vârstă. În ciuda vârstei el poate să nu posede maturitatea la care te-ai aștepta. Nu-l judeca nici pe el, nici pe părinți. Și ei ar fi vrut ca lucrurile să stea altfel…
Familii diferite, reguli diferite
Amintește-ți că dacă tu crezi că un copil este obraznic pentru că părinții lui au făcut greșeli în educația lui, nu înseamnă că toată lumea crede același lucru. Părinții copilului „obraznic” pot crede, în egală măsură, că voi sunteți prea severi. Și că de aceea copilul vostru este prea cuminte. Fiecare familie are propriile reguli, iar părinții au grade diferite de toleranță.
Greșelile părinților care au copii obraznici
Părinții unui copil obraznic poate că au încercat tot ce le-a stat în putință pentru a-i corecta comportamentul. Poate că sunt epuizați și depășiți de situație. Dacă unele strategii funcționează la copilul vostru, nu înseamnă că funcționează la toți. Și nici că părinții copilului obraznic au făcut greșeli în educația lui.
